Poezie
Padurea ta
1 min lectură·
Mediu
Sa-ti darui iubito padurea
S-o tragi dupa tine pe strazi
La inima-n san s-o pastrezi
In veci sa nu simta securea
Albastrul din ape sa-ti spele
Nesomnul din ochi dimineata
Ceata sa-ti mantuie fata
De cearcan, de riduri, de rele
Prin par ti se-ncurce fazanii
Si cuiburi s-aduni sub sprancene
Copaci sa iti creasca prin vene
...padurea, copacii si anii
Te-acopere toamna spasita
Cu frunzele galbene-brune
Sa-i canti dintr-o trestie-n strune
Si-apoi sa adormi obosita
Surasu-ti inghete-n ianuarie
Mistretii sa-ti scurme-n artere
S-asuzi prin pori coleoptere
Trezite de-un prea cald februarie
Padurea pe viata-ti ajunga
Si trupul tot sa-ti infrunzeasca.
Iubito cu plete de iasca
Asteapta-ma-n noaptea cea lunga !
044860
0

Ce ganduri frumoase! Desi e destul de \"infrigurata\", aduce ganduri atat de calde...Si chiar o nota de modern-post-original in poezia asta cantabila, sau mai degraba rapid-citibila...Fain!