Poezie
Crizăceală
1 min lectură·
Mediu
Se zbârlicește întimbrat văzduhul
Cu norii grei înclăbuciți de humă,
Din pântecul încârligat, chiar duhul
Înjură îndrăcit de sfânta mumă.
Se prostovește însetat pământul
Cu paie seci cartiruite-n pleavă,
Din lacătul marochiniu, doar vântul
Apucă-ngozorat de-o lungă țeavă.
În urma lui, cu limba masturbată
De balele-ngroșate-n sărăcie,
O vacă scrofulentă și ridată
Își lasă-n colb fumegătoarea vie.
Pe soclul ei, bâzâitoarea jună
Apostrofește scoarța nepătrunsă,
Din norii presărați cu mătrăgună,
Nu s-a ales cu nici o buză unsă.
002166
0