Poezie
Háina tatei
1 min lectură·
Mediu
Am găsit a tatei háină
Ce-o purta pe la ignat,
I-o voi duce mâine-n táină
Pentru că, deși e cáină,
Numai lui îi stă turnat.
Am să-i scot din umeri vata
Să mi-o-ndes drept în urechi,
Că acolo unde-i tata,
Loc ce l-a închis lopata,
Plânsetele n-au perechi.
Sub pieptarele ei groase
Am să-i pun miros de tei
Să-ncălzească albe oase
Prăvălite de lungi coase
Ascuțite pe un stei.
Însă tatii nu-i mai pasă
De o haină cu parfum,
Căci în lumea nemiloasă
Din pământ se face casă,
Dar pe horn nu iese fum.
Hainei vechi cu largi revére
I-am rămas stăpân doar eu,
Să mă scape de himére
Puricate prin unghére
De un vameș cu tupeu.
21 Noiembrie 2010
Marcel Cuperman
001307
0