Privește adânc în ochii mei -
vezi cârduri de păsări dacă trec prin ei;
privește adânc în inima ta -
vezi de-i iubire sau altceva;
privește răsăritul cu durere -
să-mi spui de se anunță
Trăim, nu știm călătoria s-o oprim
În liniștea vremii
Culegem picături din cuvinte
Atingem cerul, zburăm
Ne imaginăm ce nu există
Ce sunt aceste vise?
Diamante, nu avem nici o șansă
Vrem să
Te caut gol prin umbre gânduri,
copacii-s despletiți de întunecare,
crengi bătute de vânt cu soare
zac la pământ printre țurțuri.
Furtuna se abate pe câmpuri
disperată de atâta
Rătăcesc hoinar prin lume,
fără rost râuri de gheață
aprind, plâng
după o poveste mai frumoasă.
Un anotimp hilar trece prin mine
florile plâng uitarea de copilărie dulce,
mă strigă luna,
Îmi tremură aripile prin noapte
deasupra întunericului greu mă zbat,
umbrele sunt găuri de durere,
cerul mă strânge în al său ceas.
Văd chipul morții ce-mi zâmbește
într-un apus de mult
Sentimente ce aluneca in gol
farame de vise se ascund in noi,
pamantul acesta orbit de pacat
intuneca toate acestea
lumina cereasca din noi.
Sufletul pagan m-a parasit
durerea facuta din
Tremuri căutând lumina,
împărtășești cărarea
cu cine vine,
glasul îți alunecă pe lună,
e numai negru.
Se face zi,
pierdut revii
te strângi.
Într-o constelație
Discuții surde purtăm vrăjiți de lună
Păsările cerului dansează prin lumină
Cuvintele se îneacă în marea agitată
Valul întinde umbre pictate cu șoapte.
Cărări abrupte, copaci greoi
Întunecă
Valuri argintii mă poartă
în disperare adâncă mă scufund,
prind cercuri dulci de apă
încă mai vreau să respir.
Mă undui în neștire
sunt călător de stea,
delfinii îmi poartă dorul
sunt o
Pe masa îndoielii
apar șoaptele morții,
crengile plâng
lovite cu drag de vânt.
Ferestre goale preling
ultima clipă amară,
un nor fără culoare
se îndoaie umil.
În urma ta
umbra se
Cresc din iarba si din flori
Cresc nimicuri de viori,
Si din zarile fugare,
Cresc atatea clipe amare
Lumea parca e un gol,
Spulberata in amor
Si cantand in seri cu luna
Totul pare
Ascultă vântul verde
Să nu-ți fie frică
E doar zgomotul făcut de cerbi.
Ascultă norii pașnici
Ghidează-te după culori
Privirea prea fragilă
Nu permite cărări.
De rătăcești cuvinte
Adună-le în
Luna crește pe cerul străin
umbrele morții mă pasc alintate
în universul alb
abia tresar un zgomot de fulg,
haite de lupi aleargă flămânde
urmele pașilor sunt încă vizibile,
străbat cărările