cand m-am adaugat la radacina ta patrata
simteam cum urca-n sir de numere impare
un algoritm abscons si o-ntrebare
atat! in era mea se foloseau doar rime
Pitagora scria
N-am timp sa-ti mai presar pe urme tandafiri,e luna noua,s-au scutrat ciresii...vezi-ti tu de viata ta,ca pe a mea si-asa ai facut-o zob!Nu cred ca mai are rost sa ne mintim in halul asta.Mamele
n-am timp sa-ti mai presar pe urme trandafiri
e luna noua,s-au scuturat ciresii,s-a inchegat cerneala
pe vechile ravase...
imi da de stire vantul ca te-ai starnit asupra lui
de cate ori te-am asteptat in strada,
langa ghereta cu ziare!
evenimentele cotidiene stateau tepene pe celuloza subtire
niciun razboi sau accident rutier
nu mi se parea mai
ne tricotam șosete din dantelă
cu vechi cârlige bătrânești și slute
stăteam apoi visând la o țigară
cafeaua se răcea în cești de smoală
și-obrazul palid străbătut de cute
se
nu stiu cand ai plecat!
in ziua aceea batea vantul ca apucat,
si-oblonul sufletului meu se zgaltaia din tatani
ca o usa subreda de magazie,
in care-ti depozitasesi tu toate
