orbirea
nu stiu cand ai plecat! in ziua aceea batea vantul ca apucat, si-oblonul sufletului meu se zgaltaia din tatani ca o usa subreda de magazie, in care-ti depozitasesi tu toate
in absentia
de cate ori te-am asteptat in strada, langa ghereta cu ziare! evenimentele cotidiene stateau tepene pe celuloza subtire niciun razboi sau accident rutier nu mi se parea mai
s-a intamplat demult
n-am timp sa-ti mai presar pe urme trandafiri e luna noua,s-au scuturat ciresii,s-a inchegat cerneala pe vechile ravase... imi da de stire vantul ca te-ai starnit asupra lui
scrisoare la un fost amant
N-am timp sa-ti mai presar pe urme tandafiri,e luna noua,s-au scutrat ciresii...vezi-ti tu de viata ta,ca pe a mea si-asa ai facut-o zob!Nu cred ca mai are rost sa ne mintim in halul asta.Mamele
semne
cand m-am adaugat la radacina ta patrata simteam cum urca-n sir de numere impare un algoritm abscons si o-ntrebare atat! in era mea se foloseau doar rime Pitagora scria
ILLO TEMPORE
ne tricotam șosete din dantelă cu vechi cârlige bătrânești și slute stăteam apoi visând la o țigară cafeaua se răcea în cești de smoală și-obrazul palid străbătut de cute se