Poezie
ILLO TEMPORE
1 min lectură·
Mediu
ne tricotam șosete din dantelă
cu vechi cârlige bătrânești și slute
stăteam apoi visând la o țigară
cafeaua se răcea în cești de smoală
și-obrazul palid străbătut de cute
se încrețea mai rău de frig și boală
talazul verde se spărgea în umbra
bătranei nopți de cuarț si malachită
ca-ntr-o idilă nemaiauzită
ne prosternam hulind pe veci iubirea
doi bieți păgâni ascunși pe după ceruri
cerșind zăbava unor alte nopți
001902
0