Poezie
Poem bicefal
1 min lectură·
Mediu
E atât de mult negru și alb
într-o singură clipă
încât, într-un moment de maximă
încordare,
secunda ruptă din timpul uman
se frânge cu zgomot surd și dispare
în om cu plete moi
și suflet ce duce după el
o viață liberă și mult mai mare.
E atât DA și atât NU
într-o singură ființă,
într-un singur moment,
într-o singură viață
încât aceste vorbe de fapt
n-au existat vreodată;
ele sunt amintirea mâinii mele
cu degete subțiri, melancolice
din vremea când ea era o aripă zveltă
iar albul și negrul,
da-ul și nu-ul
două ape curgând spre o singură
deltă.
002258
0