Poezii

Simplu ca și viața e privitul pe fereastră către ziua de ieri. Ca și cum cel mai bun timp al întâlnirilor ar fi trecutul, așteptând în liniște cu siguranța celui ce știe că ceea ce a fost

Trăiesc pentru viețuitoare și ele trăiesc pentru mine. Inima mea bate în corpul lor iar când vreuna din ele moare îmi pierd echilibrul o secundă și apoi îmi revin, amețit. Deunăzi s-a

Punct, linie, punct flori roșii de câmp pe deschis mormânt, frântură de cânt. Punct, linie, punct lupi pierduți în crâng inimă de murg frunzele când curg, ah, ce verde crud! Punct, linie,

E atât de mult negru și alb într-o singură clipă încât, într-un moment de maximă încordare, secunda ruptă din timpul uman se frânge cu zgomot surd și dispare în om cu plete moi și suflet ce

Din mine se naște uitarea, mâna mea începe să-și uite cotul ochiul meu nu vede decât stele corpul meu își uită chemarea. Uit să mă mai nasc, să

Atunci când se întâmpla să tăcem amândoi dintr-o dată, vibrațiile umezi ale gândurilor porneau să zboare unele spre celelalte întâlnindu-se și îngemănându-se în spațiul umplut de vorbele

Se întoarce acasă astăzi, e murdar și plin de praf pe gene, dar știe că părinții i-au pregătit un așternut brodat din valuri de noapte și călduroase pene. Își va pune obrazul murdar pe cel