Povestea virtuala a tarfelor mele vesel-triste si romantic-melancolico-amare

Atenție: În cele ce urmează, nimic nu este real, dar se petrece în realitate și orice asemănare cu personajele existente este absolut inexistenta. PROLOG (este treaba regizorului cine și cum îl spune): Un tip filosofa adânc și binar: \'Dacă fac armata, sunt două posibilități: să fie război, sau nu. Dacă o să fie război, sunt doua posibilități: să îl fac în linia-ntâi, sau în spatele frontului. Dacă-l fac în linia-ntâi, sunt doua posibilități: să scap, sau nu. Dacă nu scap, sunt două posibilități: să putrezesc pe câmp, sau să fiu îngropat. Dacă sunt îngropat, sunt două posibilități: să fiu, ulterior, dezgropat, sau nu. Dacă sunt dezgropat, sunt două posibilități: să fiu băgat în cimitirul eroilor, sau nu. Dacă nu, sunt două posibilități: oasele mele să fie folosite la fabricarea cleiului, sau nu. Dacă ele sunt folosite la fabricarea cleiului, sunt doua posibilități: să fie folosite pentru fabricarea hârtiei, sau în alte scopuri. Dacă sunt folosite la fabricarea hârtiei, sunt două posibilități: să fie utilizate la fabricarea hârtiei de scris, sau a hârtiei igienice. Dacă sunt folosite la fabricare hârtiei igienice, sunt două posibilități: să se șteargă cu mine la fund un bărbat, sau o femeie. Dacă se șterge cu mine la fund un bărbat, mai e cum mai e; dacă se șterge cu mine la fund o femeie, ajung de unde-am plecat !\' * Personaje (în ordinea intrării în scenă) D - Una la început vesela și, de la un moment dat romantic-melacolico-tristă H - O femeie, femeie; nici veselă și nici tristă dar absolut realistă (când trebuie) A - Autorul PA - PA și-atât AZ - Albă ca Zăpada LA - Los Angelescu NE - Nelămuritu\' O voce din popor O altă voce din popor (freudiană) O voce blondă * În urma unui dialog aprins, desfășurat între mai mulți bărbați, pe Internet, într-un \"grup\" de discuții, o Doamna, D, intervine acuzându-i că n-au nici un fel de logică. Și-i pasează mingia altei Doamne, H , care continuă. H : O întrebare simplă de logică: Ce rost are sa bateți câmpii în mod \"logic\" când practica vă mănâncă? A : Două Doamne (pentru că nu pot să le zic altfel ), D si H, stau pe margine și se distrează atunci când noi, ăștia (unii dintre bărbați), ne batem capul cu tot soiul de aiureli \"logice\" ! O femeie câștigă la loto. Soțul o întrebă cum a făcut. |Într-o noapte am visat cifra șapte, noaptea următoare am visat cifra trei. Am înmulțit pe șapte cu trei și mi-a dat douăzeci și șapte, pe care l-am jucat la loto.| |Bine, bine, însă trei înmulțit cu șapte face douăzeci și unu și nu douăzeci și șapte!| |Da, dar eu am câștigat !|. &#195;sta e un exemplu excelent de eficiență practică a \"logicii\" feminine ! Da, doamnelor, aveți dreptate ! Femeile au, întotdeauna, dreptate! D : A, o observație modestă: să presupunem că logica femeilor este, în genere, ilogică (sic!). Prin contrast, soluția demonstrației tale ar trebui să fie de o logică impecabilă - și nu este ! H a pus o întrebare; doamna din exemplul tău a dat un răspuns. Mă întreb, încă nelămurită, concluzia ta pe ce anume se bazează ? Se poate ca eu sa fi omis un amănunt esențial. Altfel, iată ce dialog absurd vad eu în acest moment: A : Chiar, ce nevoie avem să batem (atâta) câmpii ?! Când femeile (sic!) au, întotdeauna, dreptate ! Să le lăsăm (noi bărbații) numai pe ele să vorbească și să le ascultăm cu sfințenie ! Știi de ce Dumnezeu l-a făcut, mai întâi, pe Adam și apoi pe Eva ? Ca să apuce și Adam să mai zică câte ceva ! H : Nu știu dacă avem dreptate, dar eu personal, într-adevăr mă amuz copios ! Dați atâta importanță teoriilor voastre de parcă-n ele-ar sta însăși esența vieții. Sau a morții. Plăcerea voastră este să vă fie recunoscută calitatea de a bate câmpii. In vreme ce a noastră este să rezolvăm problemele și să vă vedem figurile când, într-un trist și departe târziu, găsiți, în sfârșit, soluția, dar nu mai aveți problema ! D : I-asculta, A ! Pe mine m-ai omorât ! Da cu calu\' (H) ce-ai avut ?! H : Vrei s-o implantez pe-aia cu mania persecuției ? Că ne-a văzut așa, mai slabe de înger și mai ușor de luat la mișto, ca părem, din profil, mai toante etc.etc? Și, după aia, să mă supăr și să mă trântesc pe jos? Ca nu pricepem Logica și-ncă-l așteptăm pe Godot? PA (intervine și el) : Soțul povestește tuturor ca el are ultimul cuvânt acasă. Cineva-l întreabă < Yes, my dear ! >… AZ (intră și ea în discuție, că d-aia e femeie, să aibă, întotdeauna, dreptate): Altă deosebire între bărbat și femeie este că femeia e în stare să găsească Sacrul, de foarte multe ori, în timpul actului sexual cu cel iubit ! Pe când bărbatul niciodată nu simte prezența Sacrului în astfel de momente! (Asta chiar vorbește ce spune si spune ce vorbește - comentează A, în gând și nu pe Internet, pentru ca nu așa se vorbește cu o \"Doamnă\" , ce aia mă-si !). A (ca să se afle în treabă) : Ca de obicei, femeile au, întotdeauna, dreptate! Dar mai încercăm și noi, bărbații, uneori, să \"găsim Sacrul\" prin actul sexual (cu ajutorul femeilor). Ca, de exemplu, în Tantrism. D : \'Bhagavad-Gita\', comentata si cu poze ! Nu-mi amintesc sub ce poză în cartea asta se afla următorul text: \"Vaca sacră și boul profan\"…. A : Iar și iar ajung la concluzia bine știută: femeile au, întotdeauna… \'Aceasta-i soarta boului [profan, A] - Vițel adult - Să stea la poarta noului [Vaca sacră, A] Nițel mai mult [până când Doamna, în sacralitatea sa, voiește sau dorește, dacă voiește sau dorește, să-l primească, A]\' (\'Pasarea Colibri\', evident, fără parantezele mele pătrate) H : Un vițel are șansa să devină taur în vreme ce un bou… [până când Doamna, în sacralitatea sa, voiește sau dorește, dacă voiește sau dorește, să-l primească, A]. În cazul ăsta, doamna e o vacă și domnul are toate scuzele să găsească o femeie. Dacă nu e , bineînțeles, un bou. D : Șarpele a fost un bou ! Dacă îi plasa mărul Evei și îi spunea să i-l fac plăcintă, sunt convinsă că Adam îl halea de buna voie și nesilit de nimeni. După care ar fi făcut sex cu Eva și tot picau, dar ar fi fost mai distractiv. H : Da ce-ai cu șarpele acuma ? Ce Eva l-a violat pe Adam ? &#195;la a venit de bunăvoie în erecție și șarpele a luat-o-n bot. Să fim serioși! Șarpe și iar șarpe. Măr și iar măr. Numai Adam e nevionovat că …n-am termen de comparație. Măgarul ăla bătrân a vrut să se inmulțească și n-a vrut să se și murdărească pe mâini sau pe …, de-aia a făcut-o pe Eva și a dat-o lui Adam, după care a dat-o cotită cu gem de mere. Nu-mi bate și tu capu\' cu povești acuma ! A : Nefiind femeie, nu am pretenția că am și dreptate (întotdeauna). Dar stau și mă minunez câtă înțelepciune zace în capul lor ! Și, cred că, acum cel puțin, am și eu dreptate ! H : Nu, A, dar speri. Ești într-o situație \"trajică\". Eu, în locul tău, ași face, ca bărbat, un lucru practic și anume că, deși natura e vastă, îngăduitoare și plină de Eve, m-ași ascunde-n gaură de șarpe! Și m-ași … știi tu ce. A : Cu șarpele la datorie ? H : Da, cu șarpele la datorie…. LA (intervine, brusc, în discuție) : Eu trăiesc în America, unde mișcarea feminista are o istorie foarte bogată. Din păcate, de multe ori, s-a trecut peste cal și primele care au fost lovite de tendințele de ultra - emancipare au fost chiar femeile….Cu alte cuvinte, reacția la mișcările feministe de ultra - emancipare a fost aceasta: vreți egalitate? Nici o problemă ! Dar descurcați-vă !!! (Adică ….. singure ! - comentează A, fără a scrie, însă, pe Internet că, de ! - nu se face) H : Cine-i mai egal, femeia sau bărbatul? Poate cineva să răspundă ? A : Ce diferență este între un bărbat și o femeie? Sunt amândoi egali, mai ales femeia ! H : Uite vezi, asta-i problema cu domnia ta, nu se poate purta o discuție serioasa și filosofica, bagatelizezi orice ! A : \"Femeile au, întotdeauna…\" mai apucă să zică el, în timp ce se îneca, iar Doamna care-i făcuse vânt în apa se distra de pe mal având orgasm după orgasm…. H : Hei, las-o moartă! Eu am tot timpul orgasme și nu trebuie să te arunc în apă pentru asta. Aha, adică eu o sa tac mulțumită că mi-ai dat dreptate și-o să iasă, până la urmă, că femeile susțin că au întotdeauna dreptate iar bărbații, ca să scape, cedează. Asta s-o crezi tu, A. O altă variantă posibilă ar fi să fiu suficient de proastă și să zic < daa, mi-a dat dreptate, acu o să-i zic că n-am dreptate > și tot o să zâmbească pe sub mustăți (daca le are) că deh, cum sunt femeile de zăpăcite că se contrazic singure ! Deci, continuăm discuția fără tric-uri: Cine-i mai egal, femeia sau bărbatul ? A : O viață întreagă am fugit ca de Dracu\' de femei inteligente. Am știut eu de ce ! Așa că îți propun, ca deocamdată, să încheiem discuția. Și, ca un adevărat Domn (ce mă pretind) îți ofer, Stimată Doamnă, posibilitatea să ai ultimul cuvânt înainte de a ne spune la revedere, asigurându-te, fără mișto, ca discuția cu Dvs. (pentru că te tot \"domnesc\" atâta) mi-a făcut o deosebită plăcere ( nu știu dacă și reciproc, dar sper). Al Dvs., A. D : O zicală din popor spune că fugi de Dracu\' și dai de tat-su. Știi tu de ce, A ! H : Nu poți să fugi nici de Dracu, nici de tac\'su. Și-n general, ce ți-e scris în frunte ți-e pus. Auzi la dânsul, cică-mi lasă, cavalerește, ultimul cuvânt …Hm, nici prin cap nu-mi trece … Pot afla, totuși, unde pleci? Că asta sună mai degrabă a mesaj de adio. Zău că nu-s inteligentă, promit, jur. Sunt o toantă… Stai pe loc! NE : (intervine și el): Și, mă rog , stimate A, cu femei ne-inteligente ce discutai … . Nu-mi răspunde, te rog, ca nu întreb. Sunt băiat discret. Dar mă-ntreb și eu, așa… A : Nu te mai tot întreba. Fă-o! O voce din popor: Chiar, are dreptate A. Fă-o, cît mai ai timp ! D : Dragă A, pe post de avocatul (ne-plătit) al unei femei inteligente (și Dracu\' are avocați, nu?!) țin să te anunț că H, din câte știu eu, nu crede în Dracu\'. Nu știu însă dacă crede în femeile inteligente. Și mai cred că ea crede că dacă Dracu\' totuși se încăpățânează să existe, el nu este deloc negru, ba e chiar blond și cu ochi albaștrii. Așa că și ea se dă blondă, deci nu văd de ce te-ai feri de ea în loc să-l faci de Dracu\' să vă țină de șase ! Dar, pe post de simplu cetățean, țin să te anunț că bine faci, ferește-te cât poți și de una și de celălalt. O alta voce din popor (freudiană) : Câteva elemente din textul lui A îmi dau impresia că, departe de a se încheia, chestia asta ia amploare. Alături de relativ fermul \"să încheiem discuția\", apar termeni (\"deocamdată\", \"al dvs.\", etc..), ce sugerează, cvasi-subliminal, dimpotrivă, dorința de continuare. Vom vedea! A : Nu plec nicăieri (încă), H. Dar mă apuc să meditez la nemurirea sufletului. Și intru în transă. După ce voi ieși, mai vedem ce și cum. Și, vorba filmului ăla mai de demult: Adio, dar rămân cu tine ! Vocea din popor (freudiană): Ei!! Poftim! Ce va spuneam!! H : Ai grijă, A, să nu dispari ca doctorul Honigberger că eu nu fug după tine-n Nirvana, am de lucru. Nu spun cu ce, dar bănuiești ! D : Vezi, H, și tu care te-ai grăbit să mărturisești că ești toantă sub presiunea fricii ca te-ar putea părăsi ! Acuma chiar ca n-o sa-i mai fie frică de tine, tocmai începuse să-l apuce cu răcori cred - de plăcere ! H : Greșești aici, de toante fuge mai repede ca de inteligente ! D : Și crezi că dacă o să revină, o sa te ….? Măcar virtual ? H : Ei uite, ai pus punctul pe i ! D : Vezi, asta e problema: de ce suntem mereu cu gândul la \"asta\" precum copilașii micuți la suzetă…?! H : Am încercat să mă gândesc la nemurirea sufletului și n-am reușit. Adică mi-e ne la îndemână, pe când \"asta\", cum spui tu, e ceva palpabil ! D (cu sinceritate si poetic): Alergăm, alergăm după ceva ! Ceva care să ne dea împlinire. Adică cum ?! Nu știm. Fugim, fugim, fugim, ne apropiem, ne îndepărtăm… Apoi deodată poc ! \"A fost bine ?!\" \"A fost bine!\". A fost bine ?! Am atins acel ceva după care am alergat nebunește …?! Sau, în alte poziții, dar mereu zvâcnire lângă zvâcnire… Oricum senzația de apropiere dispare. \"După\" parcă ești mai departe decât oricând de acel \"ceva\". Și decât sângele care aproape iți urlă prin propriile artere și vene. Părăsită, aruncată, \"sub mode sub timp\"… Și, mai vrei încă odată și încă odată… Și iarăși aceeași alunecare. Mereu aproape, mereu atât de aproape, mereu pe lângă, chiar când ai fost nimerită în miezul țintei. Și totuși speranța renaște, din nou, după o vreme. Și după altă vreme ne luăm seama și ne mulțumim cu iubirea-roller-coaster. Ne tocim treptat atât imaginația cât și ambiția. Vrem din ce in ce mai puțin și din ce în ce mai mult primim, mereu, mai puțin decât am sperat. Până într-o zi când nu mai primim, practic, mai nimic. Ne rămân amintirile, și ele se descompun treptat. Ne rămân filmele, și ele din ce în ce mai străine. O lume întreagă se f… sau, poate, doar dorește să se f… dar fără succes adevărat. Ce e ăla succes adevărat ? Nu mai știu. Vreau doar să morfolesc ceva dulce. Să capăt liniște, chiar și de la o bucată de plastic de o fi… Cât de ușor îi păcălești pe bebeluși ! Ei plâng fiindcă o vor pe mama, dar mama e ocupată și, în loc, ei morfolesc o bucățică de plastic. Atunci se mulțumesc și viata le devine suportabilă, pentru o vreme. H : Hai sa-ți fac o confidență, D. În ce mă privește, consider că mă f…cu succes (și ajung, mereu, în al noulea cer !). Sunt absolut, perfect, imposibil de descris, de mulțumită cu ce fac; chestia asta ține, să nu-i fie de deochi, de-o bună bucată de timp. Normal că vreau în continuare, însă nu caut, știu precis ce vreau și știu precis cum să obțin ce vreau. Nu mă bântuie nemulțumirile ori insatisfacțiile. Dumnezeu, poate, a fost darnic cu mine, eu am fost și sînt darnică cu alții, și cam așa merge viața. Când m-oi scofâlci de tot, poate o să am refularea ca nu m-am cățărat pe Everest cât de sus am vrut, poate-o să am refularea că n-am făcut o meserie ci alta, poate o să am refularea că n-am avut nu știu câți copii, dar crede-mă, n-o să am refularea că nu m-am f…destul , sau că n-am făcut astfel destul pentru alții dar și pentru mine. D : Sunt adânc pătrunsă de importanța acestui mesaj ! Simt un fel de rezonanță mondială. Cred că orice om de pe planeta asta, din mărețul prezent pe care îl trăim, are o singură teamă pe lume: nu cumva să aibă, vre-odată refularea că viața s-a terminat mai înainte ca el, sau ea, să se fi f… destul. Ori, dacă privești lucrurile așa, și cum le-ai putea privi altfel, o afirmație ca a ta sună așa de puternic, de solid, de atrăgător ! Oricine ar bate la ușa site-ului ăstuia și ar citi asta, cred ca ar vrea pe loc să intre și să vadă cum este posibil să existe o femeie care să poată face o asemenea afirmație!… A : Ei, asta da ! M-ați scos din transă și m-ați făcut să revin la realitate! În concluzie: bărbații sunt porci și femeile curve ! Mamăăă ! Dar ce curve ! Chiar și numai \"virtuale\", dar ce curve, Dumnezeule ! Că-ți vine să inversezi rolurile și să nu mai grohăi ca porcu\' când, atunci când….. Ci să te simți în al nouălea cer, plin de extaz și să le lași pe ele sa guițe de plăcerea carnală. H : Ascultă, dom\'le: tu, voi, n-o să ajungeți niciodată în al nouălea cer ! Numai noi putem face astea. Pentru că, atunci când n-o facem ca \"meserie\", suntem, abia atunci, adevărate curve, pentru că o facem nu dezinteresat, ci din plăcere ! Și voi, ca idioții, ne mai și plătiți, într-un fel sau altul, cumpărându-ne, dacă aveți cu ce, tot ce ne trece prin cap. Și, dacă n-aveți, măcar ne dați senzația că ați face-o, fără să știți că n-avem nevoie de nimic altceva decât să ne faceți să ajungem în al nouălea cer, unde, voi, nu veți ajunge niciodată. A (filosofic și pe gânduri, ca Gânditorul din Hamangia, după o partidă de sex cu planturoasa sa jumatate) : Și să mai zici că femeile nu au, întotdeauna, dreptate ! Și că nu am ajuns de unde am plecat. Ca în \"Prolog\" ! P.S. A: Și totuși, parcă ași aștepta… O voce blonda : Așteaptă, tu, mult și bine… . Pentru că, dacă ai intrat aici, trebuia să știi că orice speranță a rămas afară ! Dar, cine știe, poate Godot, în nețărmurita Lui compasiune, îți va trimite pe cineva să te ispitească, tâmpindu-te, sau deșteptâdu-te definitiv, ca El sa nu se murdărească nici pe mâini și nici pe… . Și atunci să nu mai fi un Bou, cu B mare ! Ascultă ce-ți spune o femeie, femeie, pentru că, te-ai convins că femeile au, întotdeauna, dreptate ! Și, fii atent ! Ea va începe să te încânte cu (În)Cântarea (În)Cântărilor (lucru care mie nu-mi stă în fire și nici nu știu dacă am fost virgină vre-o dată. Poate în altă viață). Așa că nu mă face de rușine și răspunde-i pe măsură. The End