MANNIQUEEN

un sange prea nevinovat curgand prin vene de nebun o inima de lemn menita sa-ti aduca durere scancete se-aud si sufletele gem nu vei mai simti in haos nici o clipa de placere si vei simti

de ce n-asculti copila tacerea mortilor? stai si asculta in lumina jalea lor asculta vremurile ce -au trecut invata din tot ce ai pierdut. de ce nu te-ai nascut copila sa poti tipa la zei? de

Si daca anii n-ar mai trece Poate-am fii nemuritori Si-o moarte atat de alba si rece nu ne-ar lasa NEPASATORI Si poate-i vom putea uita Si poate-i vom lasa sa plece Si poate fi-vom

Egoul se zbate intre durere si realitate Dorinte sepulcrale Porniri ca la animale Unghii rupte, zbierate din hol privind in interior o sa vezi un gol atat de dureros ,atat de crud si

In lumea icoanei nu era nici rautate Nici durere, doar singuratate Si acea iubire sfanta, DIVINITATE Divinul e in ea, si-n el era sublimul Si-acum pe valuri, plutea doar chinul... Nu era

O cautare infinita a egoului... Un neant din care nu te poti ridica... O putere imensa de distrugere si plasmuire a unui caracter inca nenascut din cenusa. O arie mult prea restransa in care

SE INTERPUNE UN ZID DIN DURERE SI DIN VID SI-ARE LA BAZA SANGE CA LA PIEPT SA N-O POTI STRANGE sarpele tacerii iti va sopti diseara ca VALENTINA o sa moara soptindu-ti la ureche acest ultim

corpul tau ce-i ca o CRUCE ce i-ai dat-o VALENTINEI dar EA n-a putut-o duce si-acum arzi in foc,in iadul mortii e o lumanare aprinsa si e lumanarea vietii ce se scurge ,iar plangand dupa-ata

o soarta prea seaca, un suflet pierdut durerea-i acum destin absolut si ceasul iti bate, si stii ca vei pleca iluzia vietii,doar ea va ramanea si poti sa tipi si poti chiar sa te

si cand veninul din mirul sfant te arde e iubirea ce te-aduce pana sus la adorare demonul bisericii,e pictura sfant-a vietii e iubire-angelizata,ura satanizata demonul din EL tipa iar la

si noaptea vine si se lasa, ca un inger al mortii si-acum cand totul e nimic, e blestemul sortii si-mi va fi dat vreodata sa traiesc in realitate? lacrimi, durere,ura ,singuratate... vise,vise

nisipuri albe,miscatoare, simt acum in interior si-o VALE ce e seaca, a secat fara sa stii si e vina ei, iubire... si cu sufletul sfarmat de-o iubire ce n-a fost sa fie si-a fost dat sa suferi,

chemarea mortii-ti trezeste amagire un iad ce se sfarseste de prea multa iubire un demon ce e-n tine o UMBRA, O NEMURIRE cheama-ma...si-ecoul mortii starni-va valuri de extaz pentru carnea ce

Ochii lui sunt o lumina mai mult decat dumnezeiasca Ce revarsa numai ape in ocean spumegatoare Si o fata ce sa-l aibe O craiasa, o craiasa ca-n povesti. Si raul diminetii revarsandu-se in parul

Cu inima-mpietrita un foc al ghetii viu Traind acum placerea in ceas tarziu Furtuna ce vine dupa-oceanul calm E-un gand ce il strabate-n abisul cald. Si-o raza ce rasare din inima

nu-l convinge nici iubirea ce din iad a rasarit ii e teama de-ntuneric, ii e teama de absolut lacrimi amare ce i-au ars obrazul lacrimi de foc ce curgeau peste-un suflet ars o,