Poezie
visare
1 min lectură·
Mediu
si noaptea vine si se lasa, ca un inger al mortii
si-acum cand totul e nimic, e blestemul sortii
si-mi va fi dat vreodata sa traiesc in realitate?
lacrimi, durere,ura ,singuratate...
vise,vise in care ma imaginez zburand
ma trezesc,apoi,plangand
realizand ca-ntotdeauna EL va fi idolul meu
eu il voi iubi in soapte, eu il voi iubi mereu
visele ce-mi spinteca viata
e culoarea amaraciunii, e doar ceata
ce apare peste ganduri, ganduri pervertite-n nimicul vietii
ce e viata?el e doar blestemul sortii?
doar un suflet ne desparte de iubirea eterna...e sufletul VALENTINEI
002.534
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- MANNIQUEEN
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
MANNIQUEEN. “visare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manniqueen/poezie/49464/visareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.