Poezie
el
1 min lectură·
Mediu
Ochii lui sunt o lumina mai mult decat dumnezeiasca
Ce revarsa numai ape in ocean spumegatoare
Si o fata ce sa-l aibe
O craiasa, o craiasa ca-n povesti.
Si raul diminetii revarsandu-se in parul lui
Focul vietii in obrajii de sticla ai printului
Blond ca soarele ce-n toiul verii straluceste
Straluceste si usuca cu-a sa raza taietoare
Orice umbra nimereste....
O umbra eram si eu in marele desert al noptii
Doar o stea ce straluceste pana la apusul vietii
Si se stinge, se stinge parca intrandu-se in nisipuri
Sa culeaga si s-adune din aceste lumi nimicuri.
Arian, de pe-alta lume, el incearca sa aduca
Nebunie mondiala, delincventa juvenila
Sfartecand cu-ale lui ganduri, vise negre de copila
Si-n ochii lui, oceanul, si-n visul lui doar VALE
Nebunie ucigasa, nu exista alta cale
Catre steaua iadului, ce acum il sfarteca
Durere profunda , ce-l strange de inima...
S-o iubeasca si sa moara...
Sa traiasca si sa-l doara...
002.736
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- MANNIQUEEN
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
MANNIQUEEN. “el.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manniqueen/poezie/49401/elComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.