Manescu Claudia Ana-Maria

mi-ar place sa ma pot increde in vorbele tale, dar din pacate mi-e greu, caci daca ar fi fost asa, poezia nu ar fi ajuns aici. multumesc, oricum, de incurajare!

A trebuit sa citesc de doua ori poezia ca sa o inteleg. Dor cuvintele, aproape, iar imaginile create se leaga una de cealalta intr-un joc vioi, salbatic aproape, cu aer de vechi si parfum indoliat cu soapte. Esenta poeziei tale se joaca cu noi!...

Nu cred ca e un noroc, Marian, ci o pura coincidenta. Fericita, cel putin dupa umila mea parere. Multumesc foarte mult pentru parerea pe care ai binevoit sa o afisezi pe acest site, in legatura cu aceasta poezie. Ajuta mult sa stii ca macar vechii cititori nu te-au uitat.

oh, multumesc nespus! intamplarea face ca astazi sa fie ziua mea si o apreciere din partea cuiva de pe acest site face pentru mine mai mult ca orice alt cadou!

Acesta a fost un comentariu nu bland, ci incurajator cu privire la aceasta poezie. Da, eu imi pastrez convingerile, caci de obicei sunt sceptica in privinta iubirii, pe care o asemuiesc mai degraba cu o senzatie, nu cu un sentiment. nu-mi doresc sa prind iluzii desarte printr-un comentriu fericit, dar sunt multumita sa stiu ca macar altii ma considera curajoasa... sper ca nu si inconstienta.

Si dupa ce citesc, ajung sa spun: \"Doamne! Cata tacere!...\"
Noi ne stim de... imediat un an. Ne citim si ne facem critici si aprecieri cat cuprinde. Nu puteam sa nu trec pe la o poezie atat de frumoasa.

Ma face sa ma intreb cum de nu am intrat aici mai devreme, caci desi ne cunoastem de prin alte parti, e un sentiment minunat sa-ti recitesc creatiile, sau sa descopar altele noi!

E liniste... cata tacere!

e o critica prea putin dura fata de ce ma asteptam. e constructiva... cred. multumesc. sunt abia la inceput de drum si mi-e greu sa ma acomodez cu parerile unor persoane cu asteptari cu adevarat mari.