lollipop

aștept pe canapeaua care ne-a ținut de-atâtea ori ne-a îndurat transpirațiile ne-a suportat gâfâielile ne-a ascultat chicotindu-ne promisiunile aștept în universul meu mic și imperfect să vii să mă lingi de jur împrejur ca pe o acadea uneori mă simt vinovată că mă aflu în viața mea mă simt ca un străin intrigant care nu-i dă liber găbisei la zâmbete sincere un străin de nicăieri care o boicotează ridicându-i semne de întrebare de care o agață lăsând-o acolo să atârne ca de niște cârlige înfipte în ceafă și se bălăngăne așa găbisa când stânga, când dreapta între incertitudini indoieli frici se gândește atârnată acolo cum ar vrea să aibă feminitatea delicioasă a lolitelor sau aerul stilat al femeilor trecute prin viață dar la dracu’! găbisa asta e mereu între și ce de brațe încearcă să o cuprindă pe găbisa ăsta-i secretul femeii din ea sunt numai două de fapt mereu numai două îmbrățișând-o de multe ori nu prea o înțeleg pe găbisa uneori nu pare mai mult decât o pisică speriată de oameni de fapt doar așteaptă cu semnele de întrebare înfipte în ceafă găbisa mereu așteaptă câte ceva chiar dacă nu recunoaște lucrurile mărunte au dat-o de gol azi de exemplu te așteaptă pe tine să o lingi de jur împrejur ca pe o acadea