manaila lucian

E bine . E bine,bine,bine Să fac mișto de tine Să-ți spun că te iubesc. Te vreau și te doresc. În orice zi și noapte Tu mi-ești mereu aproape Iar seara pe la șapte Groparii or să

Dumnezeu m-a chemat, Dar eu nu l-am ascultat. De multe ori m-a căutat, Până m-a luminat. Ca orice om am greșit Îndepărtându-mă de calea lui Însă nici când el nu m-a pedepsit Îndrumându-mă

M-am așezat în brațele bunicii Ca de atâtea ori Lăsându-mă purtat de ochii săi simplii Ce te fac ca să zbori. De data aceasta avea un ton mult mai grav Cum nu avusese până acum Și asta

Stau cu mâna pe hârtie Ațâțat de-atâta dor, Dar stiloul nu mai scrie, Deși mâzgălesc de zor. Nici cerneală nu mai este... E închis la librărie! Iar iubita din poveste, Azi, de mine nu mai

Stau la geam sorbind paharul, Încercând să-mi uit amarul Ce te-aduce peste mine Cu aripi albe și fine. Te privesc cum stai în prag Cu un chip odată drag Ce se-ascunde prin sertare Printre

Mi-am pus ultima dorință, Înainte de a mă sinucide: Să fac ceea ce nu-mi e cu putință Și anume să trăiesc veșnic. Să văd cum dușmanii mor rând pe rând, Lăsând un gol imens în locul

Când calul tău nu mai trage Ia-ți măgar și vezi ce face! Învață-l ca să se bage, Poate-i place! Du-l pe iarbă la islaz, Îngrașă-l , fă-l mai viteaz Þeseală-l , scoate-l din ștal, Poate-i

Stau admirând la fereastră banii ce la vale curg Și uitându-mă la ei, ochii pe geam mi se scurg. Nu mai este gram de soare, mâinile-mi îngheață iar, Nici nu mă mir că dolarii nu mai vor ca să

Nimic fermecător, Totul,înșelător, Când merg în dormitor, Mi-e o groază de mor. Paharul aproape gol, Mă așteaptă în nămol, Lângă paracetamol, Și sticluța cu formol. Nu mă-ncumet ca să

Sfârșitul lumii vine! Privește și simte-l cum intră în tine. Deschide ochii cât poți de tare, Chiar dacă te superi,chiar dacă te doare. Pipăie locul în care te aflii, Observă cum fug unii după

Mi se întâmplă din nou, La fel precum un ecou, Să simt că nu mai am glas Și singur iar am rămas. Iubita m-a lăsat Deși sunt nevinovat. Nu știu ce vină am eu, Ca să plâng tot

Plictisit să străbat ale râului maluri Aruncând pietre în apa ce curge în valuri, M-am hotărât să mă plimb fără rost Să îmi caut un loc de prost. Cercetând pribeag prin oseminte, Am înjurat

E timpul meu ,să beau ,să mă-ntristrez, E timpul meu să râd și să visez. E timpul meu să merg pe vale-n jos, E timpul meu ca să fiu bucuros. E timpul meu ,tot ce văd să distrug , E timpul meu

M-am născut dintr-o eroare, Mult prea târziu pentru a mă mai putea numi român Și am aflat cu stupoare Că în curând singur în țară am să rămân. Dintr-o simplă greșeală sentimentală, Am ales

Am un frate ,Andrei Ce se dă la femei, Astăzi are vreo trei Care beau doar Wembley. Stă seară de seară Legănat de o bară La noi în bloc pe scară De braț cu câte o domnișoară. Fumează

Evoluția se pare Aduce ca provocare Revenirea la trecut Și văcuța la păscut. Azi nu se mai face școală. Parcă a intrat o boală Iar copiii stau acasă Sau se duc pe câmp la coasă. Viitorul

Te rog ,nu fii supărat și mai ales , sub nicio formă nu ridica glasul la mine! Mai bine , fă un duș , citește o carte sau fă ceva ce te-ar putea relaxa, Cum ar fii de exemplu să uiți de tine! Daca

Dragă Moș Crăciun, Ce vreau să îți spun, E că mi-aș dori , Pe iubita mea, a o îmbătrâni. Să aive ,ani, vreo nouăzeci, Nepoți ,douăzeci, Și-o pensie grasă, Că este frumoasă. Să îi dai