Poezie
Puterea banului
1 min lectură·
Mediu
M-am nascut demult...
Nici nu mai stiu cand.
Mic si dezbracat,
Intr-un fund de sat.
Am crescut plangand,
Mereu asteptand,
Ca sa merg si eu,
Pe piciorul meu.
Tata m-a lasat ,iar apoi mama...
A plecat si ea!
Din clipa aia,
S-a sters lacrima!
Azi ,am inteles,
Ca-i greu de ales
Si n-ai dragoste
Fara avere.
Nu conteaza cat ,
Am iubit de mult...
Ca orice final ,
E-absolut banal.
Nu poti fii iubit,
Cat timp n-ai nimic
Si-ti da placere,
Numai curvele.
001.012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “Puterea banului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13954744/puterea-banuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.