Ochii tăi frumoși și goi
Þi i-aș scoate pe-amândoi
Să-i fac două felinare
Să le bag în buzunare.
Gura ta dulce și mare
Ce tot soarbe din țigare
Aș rupe-o c-o lovitură
Drept în plin peste
Îmi plec capul în Fața Ta,
Iisuse pentru a mă ruga,
Te implor nu mă alunga
Vreau să mă-nchin ,greșeala mea, a mi-o ierta.
Am străbătut pe nepătrunse căi ,
Iar ca un miel m-am rătăcit
Căzând
Dacă mă iubeai pe mine,
Astăzi, eram fericiți,
Ai zis că nu sunt de tine
Și-acum plângem necăjiți.
Tu plângi fiindcă te bate,
Eu plâng că tu ești departe,
Nimeni însă nu ne vede,
Nu vrea
Guguștuc,guguștuc,
Unde beau ,unde mă duc,
Pe ce drum să o apuc,
Unde-o fii umbră sub nuc?
Unde-o fii ploaia mai rea
Iar povara mea mai grea,
Unde-o fii pedeapsa mea
Ascunsă cu
Azi e luni , poate joi,
O zi udă , plină de noroi,
În care înumăr clipele
În timp ce la fereastră , plopul își scutură frunzele.
Mă uit grăbit peste câteva hârtii,
Dau grăbit câteva
Totul ar fii bine
Dacă te-aș uita,
Sufăr după tine,
Nu merit asta!
Tu ești prea frumoasă,
Eu sunt prea cuminte,
Un băiat de casă,
Iar tu prea fierbinte.
Stau și privesc ceasul,
Tu nu
Odată am văzut soarele supărat
Așa că lângă el m-am așezat
Și cu tremur în glas l-am întrebat:
-Oh,soare bun , dar ce s-a întâmplat?
-Nimic , fiul meu, nimic pe lumea asta
Nu se compară cu
Mă caută banii ,
Mai rău ca dușmanii ,
Nu mai pot să scap de ei,
Intră-n casă și dacă nu vrei.
Mă caută zi și noapte,
Doresc să m-aive aproape,
Parc-aș fii miere și lapte
Pe dușmani să mi-i
Tu nu știi ,nu știi de ce
Nu răsare soarele.
Dar cum ai vrea să răsară
Când inima-i e amară?
Plânge .Toată ziua plânge.
Nu mai poate să se culce
Că de la o vreme-ncoace
Gândul nu-i dă
Pe-o cărare îmbelșugată,
Noi doi tineri mai eram,
Când ne-am vazut prima dată,
Din priviri ne sărutam.
Pășeam prin pădurea deasă,
Ca noi nimeni nu era:
Tu erai a mea aleasă,
Ce conta că
Ce iubită am și eu...
O puștoaică de liceu,
Care face doar ce vrea,
Parcă ar fii vremea rea!
Uită tot timpul de mine,
Mă tratează ca pe-un câine
Sau ca pe o simplă zdreanță
Fără nicio
Ești o fată unicat,
Te viseaz-orice băiat
Dar pe mine tu mă vrei
Fiindcă-ți plac ochii mei.
Ochii mei și două buze
Gata ca să te acuze
Că mi-ai furat inima,
Făptuind astfel
M-am născut din prea multă dragoste
Devenind o adevărată pacoste
În fața fetelor ce le iubesc
Și cu foarte mare ușurință le rănesc.
Probabil că așa e, iar iubirea nu înseamnă doar un
Tu nu ai știut vreodată ,
Pe mine să mă respecți.
Cu privirea-mi vinovată,
Eu te rog ca să mă ierți.
Nu am să mai bat la poartă,
Nicicând n-ai să mă mai vezi.
N-o să îmi plâng a mea
Îmi amintesc ziua în care v-am cunoscut.
O zână frumoasă ca o zi senină de toamnă , cu un zâmbet atât de plăcut
Încât am simțit cum un întreg stol de păsări vă strigă pe nume
Aducându-vă slavă
Înger , îngerașa mea
Spune-mi dacă s-ar putea
Să îmi dai a ta iubire
Iar eu să îți devin mire.
Ești într-atât de frumoasă
Că orice copil din casă
Scoate capul pe fereastră
Dorind să te
Sfârșitul lumii vine!
Privește și simte-l cum intră în tine.
Deschide ochii cât poți de tare,
Chiar dacă te superi,chiar dacă te doare.
Pipăie locul în care te aflii,
Observă cum fug unii după
Afară plouă bani mărunți
Și cu hârtii de-o sută
În timp ce urc semeții munți
Cu haina necusută.
Mă uit cum râul curge-ncetișor
Ducându-se niciunde
Iar vântul pătrunde ușor
Prin piatra ce
Nimic fermecător,
Totul,înșelător,
Când merg în dormitor,
Mi-e o groază de mor.
Paharul aproape gol,
Mă așteaptă în nămol,
Lângă paracetamol,
Și sticluța cu formol.
Nu mă-ncumet ca să
Totul este așa întâmplător
Încât îmi vine uneori să mor.
Fac orice însă tot nu reușesc
Să scap de viață .Continui să trăiesc.
Nevasta lângă mine nu o mai suport,
O bag în trei valize și-o
Dă-ți jos ideea care te suie pe mine
În nopțile tandre și-atât de senine
Încât mă udă până la piele
Făcându-mă să alunec succint după schele,
Să mă ridic din noroiul jilav
Târându-mă după tine
A-nceput de ieri să ningă
Și nu a mai încetat.
Focu-ncepe să se stingă
Iar copiii plâng prin sat.
Pârtia nu mai e bună;
Plină-i toată de omăt.
Munții au trecut de lună
Și de-abia se mai
Lângă sat,într-o dugheană,
Stă o femeie sărmană
Ce își plânge puișorul
Și își mângâie odorul.
Nu are apă să bea,
Nici mâncare să îi dea,
Dar nu-l dă de lângă ea
Că el îi e
Stau pe stradă și admir
Un înger, un musafir
Ce trece necontenit
Prin parc pe la asfințit.
Privesc la el și mă-ntreb
Ce caută la noi în Breb
În mână cu-n diplomat
Alb și-așa
ML