Am o inimă de piatră
Abolut nevinovată
Ca o operă de artă
Sau cenușa de pe vatră.
Atunci când ai stins lumina
N-am știut a cui e vina
Și te-am uitat într-o clipă
Fără ca să fac
Caut scuze și pretexte
Și știu să te fac din texte!
Nici n-apuci să deschizi ochii
C-ai și-ajuns pe mâna popii.
Să îți facă o cântare,
S-aprindă o lumânare
Și la capul tău să cânte
Cucoane
A-nceput de ieri să cadă
Pe stradă câte-o grenadă
Iar oamenii au pe buze
Numai schije de obuze.
Lumea toată e-nvrăjbită
De războaie împărțită
După nație și rasă
În credința
Oare cine-i vinovat,
Cine-i vinovat
Că iubirea a plecat,
Cu altul m-a-nșelat?
A plecat și nu mai vine...
Nicicând nu mai vine!
Și-a bătut doar joc de mine
Că-i vroiam doar bine.
După două
Nu ai știut niciodată,
Inima ce -mi bate-n piept,
Că este nevinovată
Și plânge după respect.
I-ai dat aur și valută,
I-ai dat tot ce ai avut,
Să-i ajungă, ani, o sută,
Doar un sărut... ar
Þie ,Doamne-ți mulțumesc
Că sunt om și mai greșesc
Dar Tu nu mă lași la greu
Ci mă protejezi mereu.
Capu-n fața Ta îl plec,
Prea mare Dumnezeu,
Ce mă porți în al Tău pântec,
Drag Tăticul
Stau în grotă și plâng.
De jur împrejur mă mistuie focul,
Iau biblia în brațe și-o strâng!
Aș vrea ca să mor,dar nu am norocul.
Că diavolul, o stâncă prăvale
Pe pieptul meu gol și carnea mea
Te rog ,nu-i spune lui tata
Că te lovesc cu lopata,
Că se supără pe mine
Și n-o să mai fie bine.
Știi ce mult te mai iubesc!
Este drept că mai greșesc
Când te mângâi cu toporul
De-ți rup
Mă uit înspre tine plângând!
Nu aș fii crezut niciodată
Să fiu tulburat de o floare nevinovată
Ce am găsit-o astăzi în crâng.
Aș vrea să îți zic numai câteva cuvinte,
Dar sângele nu mă lasă
S-a oprit zăpada,
Mergem în Canada
Ca să trecem strada
Cu toat-ambasada!
Hai copii la joc
În țara de foc
Poate-avem noroc
Și mai găsim loc!
Omul de zăpadă
Stă pitit în stradă
Dorind
cand m-am culcat s-a facut primavara
si -au inceput fluturii sa moara
asternandu-se pe intregul asfalt
te-am intrebat pentru ultima oara
ma iubesti?
si tu ai raspuns nu
atunci am simtit cum o
Așa-i viața uneori:
Te închini să te însori
Și-atunci când ești însurat
Parcă-i blestemat!
Nu mai poți ca să trăiești,
Nu știi pe cine iubești,
De ce mai stai lângă ea,
Inima ce vrea.
Îți
Totul e-așa cum vreau eu:
Îmi merge bine mereu,
Te am la degetul mic,
Poți să faci doar ce zic!
Nu știi cât te iubesc
Atunci când te lovesc
Și îmi cazi în genunchi
În timp ce eu îti răcnesc
M-așez plictisit în pat
Când o voce diafană
Se strecoară în inima mea orfană
Ca într-un orfelinat.
Și mă suie și mă duce
Până-n vârful norilor,
Mă îngroapă-n noaptea dulce
Până-n zorii
Mi se întâmplă din nou,
La fel precum un ecou,
Să simt că nu mai am glas
Și singur iar am rămas.
Iubita m-a lăsat
Deși sunt nevinovat.
Nu știu ce vină am eu,
Ca să plâng tot
Băsescu ,boc și udrea,
Vă somăm ca în 24 de ore să părăsiți România
Deoarece ne-ați adus sărăcia,
Iar azi ne scumpiți pâinea!
Dupa ce ne-ați lăsat fără locuri de muncă,
Ne-ați tăiat salariile
Nu aș fii crezut nicicând s-ajung
Cobai pe masa la chirurg,
Să-mi taie inima în două
Și să se fac-apoi că plouă.
M-a operat pe cord deschis
Fără vreun anestezist
Și mi-a băgat în mod
Caut iubirea din liceu
Și nu știu unde-am pus-o eu,
Pe care stradă cu mult praf
Sau carte cu autograf...
Îmi amintesc, parcă e azi,
Iubirea mea ascunsă-n brazi
Ce am găsit-o ieri pe o tarabă
Sunt pe o barcă plină cu nuferi
Și te admir cum plângi și cum suferi,
Cum îți ridici fața spre cer,
Te rogi cu credință și mai mult speri.
Cerul albastru
Anunță dezastru
Ca ziua de mâine sa
Am puteri magice
Și fac lucruri tragice.
Pentru tine sunt divin
Și când beau ceașca de vin.
Te apleci și te-nchini,
Când mă vezi, tu suspini.
După mine te uiți lung
În timp ce în vârf
Totul a început demult,
Copil supus eram.
Stăteam cu spaimă să ascult
Ploaia cum bate-n geam.
Și zi de zi mă speriam
De norii groși de fum
De care veșnic mă piteam
Că m-alergau pe
Aș da totul din iubire
Pentr-o zi de fericire
În care doar eu cu tine
Singuri ne vom aparține.
Stelele înflăcărate
Se vor lăsa mângâiate
Coborând în părul tău,
Pieptul și sufletul
Uneori privesc printre nori la bătrânul stejar
Ce plânge cu ochii săi plini de dor și amar
Þinând capu-nclinat înspre turma de oi
Apărând-o de vânt și de ploi.
Ar vrea și el să aive mioara
Aș vrea să-ți spun încă odată
Ce mult te mai iubesc.
Că am inima sfărâmată
Și ,totuși... te doresc.
Pășind ușor printre morminte,
Așezi pământ la crucea mea
Știind că nicicând nu te