Soarele si luna

1 min lectură·17 august 2011

Mediu

Odată am văzut soarele supărat

Așa că lângă el m-am așezat

Și cu tremur în glas l-am întrebat:

-Oh,soare bun , dar ce s-a întâmplat?

-Nimic , fiul meu, nimic pe lumea asta

Nu se compară cu pruncii și nevasta;

Iar luna mi-i bolnavă și nu pot s-o mai văd,

Îmi este tare frică și-n suflet am prăpăd.

Am nălțat munți și dealuri,

Am săpat văi adânci,

Al râurilor maluri

Și-al oceanelor stânci.

Am făcut flori și păsări,

Plante si animale

Și tot ce vezi în cale

Iar azi privesc neputincios în zări.

013.176

manaila lucian. “Soarele si luna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13987184/soarele-si-luna

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

O poezie în care sentimentele personajului principal deschid calea către soarele totuși un pic cam trist.