Maia Ciburdanite

doamnelor si domnilor, haideti sa ne injuram un pic in cautarea autenticitatii. ca de mimat poezie sint satul.

vai, vai, ceva mai incolo, la fierbinti, unu se chinuia sa inventeze durerea. pai, sa dea o fuga pina aici, ca sa-l doara fix in vers. lasati tacerile sa umple departarea! parul ondulat peste umarul negru al noptii! iuhu! oameni buni, nu va mai cititi doar intre voi!

adica ce? te-ai trezit descoperind Oz? si trebuie sa ne spui si noua. pai, atunci, fratilor, hai sa va spun si eu c-am descoperit reclama la kandia si ca ce muzica buna are. si, legat de asta, sa va spun ca romanii consuma cu doua treimi mai putina ciocolata decit omologii lor occidentali. sau sa va spun c-am descoperit o telenovela super, gitana parca-i zice, si ma gindesc ca ce faina ar fi o varianta porno la ea. ca romanii participa cu numai 1,2 la suta la productia europeana si ca sa ne fie rusine.

ah, cita simtire! of, apogeu al sensibilitatii! AY! cum mai TIC-aie inima mea! ude-mi sint dre-surile! vai! ce barbat sensibil! si singur! si pe deasupra!

asta cu tsunami e parca a unuia care iubeste omenirea dar se culca cu capra vecinului. care n-a facut baie de doua luni dar ride de tine c-ai calcat intr-o virgula de ciine. parca-l si vad: lacrimind de tragediile de la televizor - parc-ar vrea sa ofteze, dar nu-i iese decit un rigiit cu damf de bere. sau, ma rog, de agheasma.

am vazut pentru ce ti se iau puncte pe site-ul asta. vroiam sa vad si pentru ce se dau. am sarit sa te citesc fiindca ai 200. nu-i asta singurul text pe care-l citesc. poate pe vremuri scriai mai bine, asa vei fi adunat suma. dar acum, ce expozitiune lipsita de vlaga si originalitate! parul mustind a mingiiere? facil pina la cer si inapoi! ca sa nu mai vorbesc de tot felul de paradoxuri obosite! vad ca-l postezi pe bastovoi. i-ai citit poeziile? sau doar insufletitele-i predici? nu c-ar strica astea din urma insa, stilistic, primele s-ar cuveni sa-ti fie mai familiare. ca sa vezi cu ce se maninca poezia in ziua de azi.

o poezie a starilor mici si epuizate, fiindca experimentate de o intreaga scoala de poezie. iar, vorba unui poet american, singurul lucru mai ingrizitor decit crearea unei scoli e incercarea de a mentine o scoala. o unica strafulgerare: \'\'ne credeam personajele unui roman dificil\'\', una care, tocmai prin referinta direct livresca, deznoada un pic ghemul de lirisme luate de-a gata.

draga dusan, impresionat de seriozitatea ta de traducator, iti solicit colaborarea. celebrul animal, o grupare literara aradean-timisoareana, a reusit sa scoata o revista strict literara, unica (cu exceptia Poesisului, dupa stiinta mea)din Ro. Revista se numeste Ca si cum si s-a tiparit acum citeva zile, a produs ceva vilva la lansare (cu Mihaies si Cartarescu), a ajuns si la Tm - o poti gasi la Humanitas (de altfel, va avea, in principal prin acest lant, o difuzare nationala). Fiindca una din poruncile codului nostru este aceea ca nu trebuie sa ne intereseze literatura romana, ci literatura, numarul de traduceri prezente in revista trebuie sa fie cit mai mare, poate chiar egal cu paginile semnate de autori romani. Acestea fiind zise, am fi bucurosi daca ne-ai contacta. adresa noastra de mail este edit.hartmann@rdslink.ro (celebrul animal are la dispozitie si o editura, o librarie si o cafenea literara)

draga cristiana, iti multumim pentru complicitate. ne prinde bine. da-mi voie sa mai fac o precizare: in numarul zero al revistei Ca si cum publica doi membri ilustri ai poeziei.ro: Laurentiu Orasanu si Ioana Barac Grigore. Alaturi de un interviu cu Andrei Makine, de poezia unor Ioana Bradea, Dan Coman si Robert Bly ori de textele celebrelor animale, si ele, majoritar membre, (sau madulare, daca tot se dau baptisti) ale site-ului. spun asta pe post de invitatie la colaborare. adresa de mail a revistei e casicum@xnet.ro. nu e neaparata nevoie sa subscrie codului. ba chiar pot veni cu imbunatatiri.

Felicitari pentru Autor. Revista se cheama Ca si cum. Sau K&cum. Adica As if, als ob, samd. Inca o data, la multi ani. Autorul place, primesc pareri.

poema ta stapineste un aer de confuzie rece, cit se poate de laudabil. obscuritate semnificativa e ceea ce-i trebuie in primul rind unei poezii. din pacate, indulcesti pina la suav textul, prin abuzul de inimi, cercuri si omoplati, un vocabular care, ii dau dreptate lui Tosa Claudiu, face legea pe poesie.ro. si nu cred ca o asemenea obiectie e una doar de gust. (am dat, de curiozitate, pe cautare, omoplati. incearca si tu).

Stimate domn, sedus de proza dumneavoastră Alitalia..., îndrăznesc să vă fac o propunere. O iau pe îndelete: plănuind apariția unei reviste literare care să conțină cît mai multe pagini de literatură, în dauna răsfățatei critici literar, ca să nu mai vorbim de eseul politic, sîntem în căutare de autori valoroși și proaspeți. Revista va fi tipărită în provincie, la Arad, dar va fi scrisă peste tot în lume și difuzată național. Pentru primele numere ne-am asigurat colaborarea unor autori precum Andrei Makine, Catherine Millet, Ioan S.Pop, Robert Bly, Ionuț Chiva, mă rog, tipi care în general ne plac. Dacă socotiți că propunerea nostră vă avantajează ca autor, v-am fi recunoscători dacă ați accepta să publicați în ca și cum (era să uit de nume).

imi place lejeritatea narativa. nu inteleg el aștepta să le vină numele
cînd mi-au trecut la cap linia de unire. dar poate ca e vina mea. vina ta e sigur in final, cind devii un pic prea patetic pentru gustul meu. iar semnul ca am dreptate e acela ca devii si cacofonic. in rest, de la briu in sus, numai bine.

e pacat de acel \"cam\" din \"se cam topeste\", introdus doar din necesitati ritmice, legitime, dar inoportun rezolvate. cind scrii doar patru versuri, e de preferat sa fie impecabile prozodic. sugerez \"dupa el se perpeleste\".

nu-mi place timpul intovertit. dar excesul de EU e diluat de ceea ce afirma a doua strofa. poate ca nu destul de virulent. semn ca ti-e la indemina poemul confesiv. pentru ca, dupa doar citeva versuri, te intorci la tine. furioasa si totusi pastelata. adica ingaduitoare. poate de aceea nici nu ai raspunsuri.

e admirabila risipa de energie, amploarea gratuita, hohotul in pustiu. cu un singur minus: insistenta pe greselile de claviatura, chiar daca savuroasa prin trimiterea la San Antonio. fiindca B.G. scrie Doamne Dumnezeule! se intimpla deci si pe la case mai mari. in rest, umor nebun, gura sloboda, cum nu prea gasesti pe site-ul asta plin de amabilitati oftate. nu stiu citi nuli se cer forfecati, as prefera sa vad niste ceva mai valorosi forfecati. desi, daca e pe inscriere voluntara... nu de alta, dar beneficiul stilistic n-ar fi doar al lui B.G., care digiteaza senzational.

draga gelu, sub pseudonimul acesta se ascunde un cititor. prin rigorile impuse de meserie (librar si editor) cred ca ma calific printre cititorii profesionisti. asa ca, daca vorbesti despre frustrari, cred ca sint indreptatit la asa ceva, in calitatea de mea de lector. in plus, fiinca iti cunosc un volum de poezie (Muzeul literaturii?)care marcheaza punctul din care in opera ta se produce involutia, frustrarea mea e cu atit mai indreptatita. fiindca, tocmai pentru ca citesc mai mult decit scriu, mecanismele pe care le utilizezi in textele tale mi se par teribil de uzate. pe cind tu, imi vine sa cred, nu prea citesti. frecventarea unor texte cu adevarat importante ti-ar stimula modestia. fiindca, daca iti mai aduci aminte, adversitatea mea fata de tine isi are cauza in atit de blamabila lene de lector pe care incerci s-o maschezi infoindu-te in pene ca autor. in voga cindva, cu totul mediocru acum. o spun, daca vrei, cu rautate, dar fara nici o satisfactie. as prefera sa scrii mai bine, sa am ce citi. dar am sa incerc sa nu ma mai impiedic de tine. exista totusi citiva scriitori pe site-ul asta care merita cititi, din cei care pastreaza complexele, marginalitatea, frustrarea ca pe un carburant creativ si ca pe laturi de in cel care te critica. apropos: acesta e inca un text ingrozitor de slab. asta e.

O oarecare indignare, suficient de bine stăpînită ca să-mi impună o reacție în scris, deși, în momentele în care-i dau frîu liber mă îndeamnă să șterg din favorites site-ul ăsta, m-a obligat să postez în portofoliul propriu un poem ce nu-mi aparține. Asta pentru că tot e în dezbatere un caz de plagiat la subiecte fierbinți. Însă, dacă la baza unei acuze de plagiat trebuie să stea lectura a cel puțin două texte, se pare că, atunci cînd un produs literar își găsește locul doar la pagina autorului, exilul se pronunță în urma unui ConTRoL F sumar, în care se caută cîteva vocabule ce încep cu p, f, c, eventual m. Desigur, redactorii vor putea să riposteze aducînd în discuție presupusa valoare a textului. Care, slabă fiind, descalifică și acele p, f, c, eventual m-uri. Aș putea accepta acest argument dacă acești redactori ar reuși să elimine și colosalul balast cocoțat de prea multe ori la rubrica textelor recomandate. Un balast cît se poate de diafan, ridicat pe aripi de înger și aclamat de corul oftaturilor unui trib feminim (nu neapărat prin biologie) cît se poate de influent. Totuși, redactorii sînt niște tipi cît se poate de galanți, reacționînd cel mult printr-o strîmbătură din nas (la subsol), atunci cînd parfumurile eterice se dovedesc a fi miasme ce rezultă din stilul scremut în care se practică de cele mai multe ori poezia pe site. Atunci cînd, dovedind – după umila mea părere- talent și strădanie a căutării unui stil propriu, un autor strecoară cîteva pefecemeuri, redactorii sînt gata să-l pună la index sub acuzația de frivolitate (probabil). Cuvinte grele (sau prea ușoare?), ce să-i faci, și-a pus singur piatra de gît. Să-l consume fanii la pagina de autor, eventual cu priviri sticlite și guri îmbăloșate.
Nu e cazul poemului de mai sus, dar comparația cu cei care consultă, într-un centru de închiriere, cataloagele cu filme XXX, mi s-a părut irezistibilă. Asta pentru că, recunosc, sînt un vajnic consumator de pornografie. A cărei caracteristică principală mi se pare, după Eco și utilizînd o sintagmă kunderiană, insuportabila ușurătate a situațiilor. Aceeași insuportabilă ușurătate e de recunoscut în dramele versificate și de atît de multe ori cocoțate la texte recomandate. În care însă redactorii noștri nu sesizează firul pornografic. Pentru că, asemeni scenariilor xxx, ele încearcă din răsputeri să pară credibile. Dacă în film, acuplările nu se țin lanț (oamenii mai fac și cîte un drum cu mașina, beau ceva pe o terasă, înoată în piscină), asta se întîmplă pentru a cîștiga în realism. În poezia abuzivă practicată de mulți, coeficientul de credibilitate se cîștigă prin folosirea, la fel de abuzivă, a persoanei întîi, laolaltă cu invocarea ca martori a tuturor entităților de care poezia a cam abuzat: Dumenezeu, soare, lună, îngeri, iubit, primăvară, lacrimi, mai nou sîngele și șobolanii, chiștoacele. Lectura redactorilor e într-atît de viciată de asemenea mărturisiri sensibile, încît, atunci cînd cineva (nu un oarecare) scrie despre literatură povestind un film cu Bruce Lee, se fac că nu se prind. Din cauza unor pur și simple coaie.
Iată de ce mi-am permis să supun atenției dumneavoastră acest text. Abuzînd la rîndul meu de punctele acordate de acești redactori abuzivi. Și pentru că tot e fierbinte un caz de plagiat în decor pornografic.

ce dumnezeu, chiar nu trebuie sa te străduiești deloc? previzibil și fără miză. adică: hai, să fie! poate că n-o să se prindă nimeni cît sînt de uzat. familiaritate fără fior, deci banalitate. serie lexicală mură-n gură: judecata de apoi, cuvinte, închinăciune, corbi, ochi. adică îndemînare într-ale misterului a celui care a frunzărit și el o dată o cărticică de rugăciuni. în rest: trăire sinceră, vezi, doamne!

draga andreea, imi pare bine sa vad (sa aud?) cum tipatul tau si-a recapatat coerenta din textele care-mi placeau odinioara :-). nu stiu daca poemul postat mai sus imi place pentru reusita stilistica, dar sint convins ca ma atrage virulenta lui, sa spun ideologica. iar eu mă nasc pe tăiș ca pe un piedestal din tălpile lor mi se pare, de pilda, greoi. dar, aliniate de la cel mai mare viciu la cea mai mare virtute ca un catalog de prezență mi se pare impecabil. dupa cum si ultimele versuri, dincolo de patetismul usor necontrolat, mi se par admirabile. cred ca e cazul sa-mi urezi bine ai revenit printre cititorii tai.