Mahok Valeria

Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simțit. Defectele oamenilor au creat legile. Dăruiește în viață cât mai multe mărțișoare, pentru bucuria mărțișorului tău sufletesc.

Cugetări: Oamenii căsătoriți nu invidiază văduvia, ci libertatea ei. Văduvele sunt sfidate ades de nemuritorii închipuiți. Sunt morți vi înainte de-a murii.

Cugetări : Corăbile viselor au vâslele ne-cenzurate. Barajul gândurilor se va rupe de puhoiul viselor neîmplinite.

Sfârșitul lumii ? Păsările cerului s-au rărit și au răgușit. Apele, în furia lor nebună rup totul în cale și furia cerului s-a dezlănțuit. Hainele vii ale naturii, pe nesimțite își

Mama Mamă iubitoare, de copii dătătoare, greul vieții purtate, în neaua tâmplelor și-n ridurile feței sculptate, în mâini de muncă înroșite; în vise neîmplinite, în pierderi ce

Elegie Lampadarul nopții senine îmi stropește cu lumina palidă cernută prin ferestre mute, tâmplele încinse de gânduri sure, care îmi ronțăie fără milă oasele vechi și carnea din spate, ca

Ploaia Bate vântul printre ramuri, Frunzele lovesc în geamuri, Păsări zboară speriate, Ploaia cade peste toate. Eu, nici gând să iuțesc pasul, Nu mă tem de ploaia care Se-ntețește tot mai

În arhive de minciuni S-a rătăcit adevărul Anemic, strâmtorat și însetat de lucrul curat. Copleșit, a sfârșit tragic, De minciuni sufocat.

Amalia, un boboc de trandafir, care abia începuse să cunoască viața, ar fi surprins pe toată lumea, dacă i-ar fi fost descoperit secretul sufletului ei. Era o fată tânără frumoasă, cu statură

Când pleoapa nopții săruta pe frunte clopoțeii, În vârf de brazi vântul cânta, ca să adoarmă mieii. Crăiasa nopții se ivise într-un alai de stele, Luceafărul o însoțea mai mândru decât

Dacă vei trata femeia Ca pe un robot de casă, S-ar putea să-ți crească bade Coarne mari de bou de rasă.

Speranță În candela vieții Am adunat doar îngeri, Pentru al nostru trai, Tu m-ai trădat ca Iuda, Umblând după tăciuni amari. Când din iubire ți-am făcut La poarta Raiului icoane, Ai

Concluzie - Tineri mor bărbații dragă, Stresați de a lor soartă, Că nu mai pot să se împartă Între nevasta slugă și amantă, O alta, fiind pustoaică, Care îi pun pe jar și muncă, Uitând de

Am pierdut în viața mea flori rare Și fericirea mângâierii lor, Dar de voi re-ntâlni în alte vieți Iubirea lor călătoare, Mai mult voi prelungii Vectorii fericirii, Ce viața-n alte

Momente Mă ghemuiesc în vechiul tău fotoliu Și încă-ți simt căldura brațelor mirată, Căci răsfoind filă cu filă Albumul amintirilor trăite împreună, Învie glasul tău ce mă striga

Aș vrea... Aș vrea să fiu o zână bună, Să merg prin iarbă desculță, printre flori Și roua dimineții ușor să mă-înfioare, Cu soarele în plete să alerg voioasă, Printre copaci înalți și pe

Ușa-o trecere spre viață. Ușa, prima barieră, dis-de-dimineață. Ușa o primești, de atâtea ori în față. Ușa, e cea care ne urcă sau coboară o treaptă în viață. Ușa, vama prin care intră sau