Poezie

Ploaia

1 min lectură·15 aprilie 2007

Mediu

Ploaia

Bate vântul printre ramuri,

Frunzele lovesc în geamuri,

Păsări zboară speriate,

Ploaia cade peste toate.

Eu, nici gând să iuțesc pasul,

Nu mă tem de ploaia care

Se-ntețește tot mai tare

Fulgerând, să-i aud glasul.

Și mergând prin ploaia rece,

Gândul, de la tin’ nu-mi trece,

Aș vrea să fii lângă mine,

Să-ți spun că mi-e dor de tine.

Ca niște umbre grăbite,

Trecătorii fug de ploaie

Și se miră, ce-ncet merg,

Parcă-ar fi o zi cu soare.

Poate tu nici nu-ți dai seama,

Că în gând te port și-n ploaie,

Care în locul tău sărută

Fața mea și părul moale.

Haide ! Vino, ieși în calea

Ploii, care mă oprește

Și mă ține strâns în brațe,

Chiar de lumea ne privește!

Ea, știe cum se iubește.

6 - 07 -1992

001.214

Mahok Valeria. “Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/241896/ploaia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.