Mahok Valeria

Râul amintirilor… Secvențe Haiku Râul curge lin, Apa este limpede, Noi suntem la fel. # Râul curge lin, Tropăitul cailor spintecă apa. # Râul curge lin, Amintirile se țes, Timpul

Capricii ieftine… Îmi agăț visele șatene, În pletele timpului grăbit de soartă, Cu disperarea vârstei, Ce șchiopătează în păpucii de casă, Dându-mi tot mai des avertismente ciudate. Timpul

Prietene nevăzute… Când a plecat, trântind ușa în urma lui, Iubirea mea a fugit ca o nebună după el, dar s-a zdrobit de tocul ușii, oprită de o mână nevăzută, Durerea. Apoi, a căzut în

Ritmuri neuitate… Pe pervazul de la geam, ploaia bate cadențat, împletindu-se ritmat cu clipe de neuitat, care mult timp ne-au curtat. Duetul iubirii noastre amintiri cu suflet

Fericire vie… Tristih Sărutări aprinse, În ciorchini de vise, Cu florile deschise. 16-01-2017

Podoabe noi… Colindă de Crăciun Din Cerul Sfânt, coboară cânt, În zi de Sărbătoare, Colindă în podoabe noi, Sub brazi Sfântă chemare. E atâta forfotă în Cer, La fel și pe

Lacrimile timpului meu… Trecut-au anii mei ca norii, Toamnele ca și cocorii, Verile ca florile, Primăveri ca visele, Iernile ca babele. Mă trec și eu cu toate cele, Pierzând pe drum

Sub cer de sărbătoare… Sub cer de sărbătoare O stea a răsărit, Când s-a născut în lume Pruncul Isus cel Sfânt. Și cu uimire mare, Trei magi la drum porni, Sub raza stelei sfinte, Ei

Sub plapuma vieții… Mă ghemuiesc sub plapuma vieții, Printre oameni cu gânduri călduțe… Urmărind cu ochi de cameleon neliniștea Amintirilor trecute și a zbaterilor prezente, Întristându-mă, de

Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț, visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist. Pe cât de greu l-am construit în timp, atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag; El, un om

Caut lumina… Caut lumina divină, Sufletul să mi-l inunde, Ca apa curată, făptura omenească Și ca văzduhul, suflarea păsărească. Caut iubirea adevărată, Să-mi răsfăț inima flămândă, Ca

Ninsoare de vis – Vântul culege din pomi petale de flori, Sub ninsoarea parfumată voioșie sinceră. # Ninsoare albă – Vântul culege grăbit florile pomilor, Ramurile golașe se zbat sub

Rucsacul fericirii… Mi-am pus cerceii toamnei la ureche, Sufletul pe strune vioaie de chitară, Pașii i-am purtat pe dealuri ruginite, Focul setei pe maluri abrupte de izvoare, În băi de lună

Fă-mă Doamne vis de noapte, S-aprind gândurile toate Și stelele-n policandre, Să culeg mesaje coapte, Pentru zile mai bogate. Fă-mă Doamne vis de ziuă, Să colind lumea pe rouă, Să râd

Rime îndoliate… Rime îndoliate, Cu prea multe surori măritate… Nu-mi furați timpul prețios, Să-mi dați viața curată pe spate, Ca cea a brazilor din munte, tăiați nemilos, Doborâți din

De mâine mor… De mâine mor, Nu am ce regreta, Viața mi-am trăit intens. Ce-aș putea eu dărui, Din sărăcia mea.? De mâine mor, Sicriu din flori de câmp De vreți, să-mi faceți, La

Strigarea vornicului Beți, fraților ! Lacrima viilor, Din lutul cănilor, La începutul nunților, Ridicatul brazilor, Începutul horelor Și unirea mirilor, În fața altarelor, Bucuria

Peste salcâmii înfloriți Seara încet se lasă, Înotând prin lanuri vii, Mă întorc încet spre casă. Concertul păsăresc a tras demult cortina, Răcoare serii plăcut mă înfioară, Iar stele

Dacă ai ști, cât te-am iubit, Ai crăpa urlând de durere. Dacă ai ști, Că pentru mine te-am dorit, Tot restul zilelor mele. Dacă ai ști, câte lacrimi fierbinți, Þi-au chemat chipul printre

Îndemn românesc… Țara mea cu grai de dor, Lângă guri reci de izvor, Cânt sub nori de Tricolor, Slăvește-ți Marea Unire Românească fericire! Țara doinelor de jele, Trecută prin vremuri

Esență de lumină… Pe lângă brazii încărunțiți, În gerul de afară, Trec mută, ca o moartă vie, Printre ecouri vesele, divine, Povești de vis, ce-au fost odinioară Și inima înfierbântă la

Fața lunii Pânditoare-n vârf de brazi, Luna mută, durdulie, Plată ca o farfurie, Aurie de furie, Că nu umblă pe pământ, Sfidează cu faru-i divin, Cel mai simplu jurământ Spus în șoaptă cu