Poezie
Strada mea
1 min lectură·
Mediu
Strada mea
Strada mea cu nume de Luceafăr,
Mă cheamă cu atâtea amintiri,
La poarta casei, teii puși de tata,
Au vârsta mea și au îmbătrânit.
Dar strada și parfumul teilor sunt aceleași,
La fel ca amintirile, ce au trecut,
Aud și-acum sâset de bucurie,
Cum aș putea uita, ce-am petrecut.
În poarta casei văd pe mama și pe tata,
Cu ochii adânciți în tâmple argintii,
Pe sora mea, înger între copii,
Ce-mi conduceau plecarea cu toții trei ,
Căci mă chema, grăbit al meu destin.
Acum, strada, ca și poarta, e pustie,
Doar mama între tei apare rar,
Cei dragi s-au dus chemați de zări pierdute,
Iar prietenii, către ale lor chemări.
Poate că într-o viață viitoare,
Din nou cu toții ne vom întâlni,
Copilăria mai mult vom prețui,
Căci amintirea ei, rămâne în instinct.
4 –10 –2004
002.601
0