Poezie
Străinul
1 min lectură·
Mediu
-Străinule !
Ce cauți iar la ușa mea ?
Ce vrei să spui ?
Că m-ai iubit cândva
Și împreună,
Am binecuvântat viața ?
-De unde vii străine ?
Să-mi fie cu iertat.
-I-adevărat,
Căci semeni mult cu un bărbat,
Dar n-ai privirea lui frumoasă,
Irisul ochilor tăi e-întunecat
Și vorba ta nu-i dulce,
Ai limba veninoasă,
Nu-i caldă, ca a celuilalt.
-Străinule !
Ai stat, la mine în casă ?
Noi doi am stat la masă ?
Nu pot să cred,
Am fost, atât de oarbă.?
Cum de v-am confundat.?
-Străinule !
Mi s-a întunecat,
Lumina sufletului,
De la a ta venire,
Știu, că în bezna răutății
Ai căzut de mult,
Degeaba îți ceri iertare,
Căci nu mai am putere,
Străinule să-ți rabd,
Ce-am refuzat.
Tu știi, prea bine
Că Raiul vieții noastre,
În Iad s-a transformat.
-Străinule !
Adresa ai greșit,
Caută-ți perechea-n altă parte,
Aici nu mai ai locul potrivit.
8 –06 -2004
001.450
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mahok Valeria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Mahok Valeria. “Străinul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/85385/strainulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.