Poezie
Fără tine
1 min lectură·
Mediu
Fără tine
Mi-e frig noaptea fără tine,
În patul mare cu loc gol,
Mă cuprinde-n fiorarea,
Parcă îți simt suflarea rece,
Și îmi trag pe cap un țol.
Și m-adun ghem de picioare,
În patul mare și gol.
Și încep a suspina,
Pe-a ta perină rămasă,
De-al tău dor, de al tău dor.
C-ai trecut pragul vieții,
Spre al morții somn adânc,
Mai lăsat în valul sorții,
Să tot plâng și să tot plâng.
Mă întind pe patul nostru,,
Și în loc s-adorm frumos,
Te văd în sicriu alături,
Tot frumos și arătos
Mai pocnește și dulapul,
Ca să crăp de frică-n pat,
Să-mi simt sângele cum urcă,
Și-mi inundă întregul cap.
Poate asta mi-a fost crucea,
Fără tine să rămân,
Să adorm cu amintirea,
Nopților cu lună plină,
Tot visând și tot visând.
Adormind pe pieptu-ți mare,
Fruntea încet mi-o sărutai,
Somn ușor, puiule dragă,
La ureche îmi șopteai.
Dar acum perina mută,
Umple golul tău lăsat,
Somn ușor bărbate dragă,
Drum sfințit, unde ai plecat.
20 –01 –2004.
001340
0