Poezie

Fără tine

1 min lectură·5 iunie 2004

Mediu

Fără tine

Mi-e frig noaptea fără tine,

În patul mare cu loc gol,

Mă cuprinde-n fiorarea,

Parcă îți simt suflarea rece,

Și îmi trag pe cap un țol.

Și m-adun ghem de picioare,

În patul mare și gol.

Și încep a suspina,

Pe-a ta perină rămasă,

De-al tău dor, de al tău dor.

C-ai trecut pragul vieții,

Spre al morții somn adânc,

Mai lăsat în valul sorții,

Să tot plâng și să tot plâng.

Mă întind pe patul nostru,,

Și în loc s-adorm frumos,

Te văd în sicriu alături,

Tot frumos și arătos

Mai pocnește și dulapul,

Ca să crăp de frică-n pat,

Să-mi simt sângele cum urcă,

Și-mi inundă întregul cap.

Poate asta mi-a fost crucea,

Fără tine să rămân,

Să adorm cu amintirea,

Nopților cu lună plină,

Tot visând și tot visând.

Adormind pe pieptu-ți mare,

Fruntea încet mi-o sărutai,

Somn ușor, puiule dragă,

La ureche îmi șopteai.

Dar acum perina mută,

Umple golul tău lăsat,

Somn ușor bărbate dragă,

Drum sfințit, unde ai plecat.

20 –01 –2004.

001.351

Mahok Valeria. “Fără tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/75720/fara-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.