Poezie
A ruginit pădurea
1 min lectură·
Mediu
A ruginit pădurea
A ruginit pădurea,
Când noi ne-am despărțit,
Și cerul fața și-a întunecat,
Căzând peste pădure,
Și lacrimi mari a revărsat,
De mila noastră,
Știind ce-a fost odată.
Din fericirea,
Ce-o aveam cândva pe fețe,
Privirea stinsă și străină,
Ne-a rămas,
Când ne întâlnim întâmplător,
Vorbim mutește,
Și ne învinuim,
Uitând pentru moment,
Ce-am petrecut cândva.
A ruginit pădurea,
Dar, nu mai e frumoasă,
Cum o vedeam odată,
Când eram amândoi,
Și păsările zboară triste,
Nu se mai opresc,
La geamul meu,
Să îmi aducă,
Despre tine veste.
Acum m-am împăcat,
Cu a mea soartă,
Așa a fost să fie,
Căci astfel…
Cum scriam o poezie.?
3 –11 –2003
012.040
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mahok Valeria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Mahok Valeria. “ A ruginit pădurea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/74262/a-ruginit-padureaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PGPGPușcă Ioan Gabriel✓Apelezi la tragicul existentei, fara ca sa ai -totusi- o nota aparte.Textul se incadreaza in poezia erotica,nu beneficiaza insa de verb puternic,nu are nici o pata de \'culoare\' iar finalul prin nota de simplitate este ratat .Recomand mai mult exercitiu si mai ales teme diferite.
0