Poezie

Elegie I

1 min lectură·12 aprilie 2007

Mediu

Elegie l

Pe lângă rochia trupului firav,

Timpul grăbit a trecut nepăsător,

Nu m-a îmbătrânit prea mult,

Doar sufletul mi-a biciuit neiertător,

Ca un călău înrăit.

Să fi greșit așa de mult ?

Ce ziceți mori vorbitoare în vânt ?

Cu urechi lipite de uși, de pământ,

Acum vreți să-mi strig păcatele

În gura mare,

Sau iertarea ne-aprobată poate,

Dincolo de mormânt,

Ca să fiți mulțumiți voi cuvântătoare,

Sau să-mi adun singură ciorile pe mormânt ?

Mai lăsați-mă în pace clovni nebuni,

Parcă voi sunteți mai buni.

03 –08 -2006

001.389

Mahok Valeria. “Elegie I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/241441/elegie-i

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.