Miraj
E atâta liniște în aer
De parcă cerul
Ar fi podit cu îngeri ...
Calci și nu se aude nimic!
Încerci să tropăi
Și se aude
Doar foșnetul pufului
De pe marginea lumii.
După o zi de
Biliard
Pământul,
O masă ocupată, de biliard.
Deasupra, stelele
- candelabre de aur ce ard -
Și îngerii
Fixând între degete tacul,
Lovindu-ne decisiv
Speranțele, visele, capul...
Tot mai
Toamne
Privesc prin pâcla vremii... Ce toamne alcaline
Își flutură oțelul privirii peste mine!
Topit e-n ceață cerul sau e plecat departe,
În crâng se dau sentințe cu hotărâri de
Prier
Afară, acum,
În grădină, pe drum,
Se consumă un vis:
Ninge bizar,
Radical, circular,
Cu flori de cais.
Cristalele cad
Cu lucire de jad
Peste inimi fierbinți
Și tâmple
Ca un cimitir de stele
Lângă noi se-ntinde cerul.
Ne pătrunde adevărul:
Lumea nu are podele.
O continuă cădere
E și timpul și viața...
Ne așează dimineața
Pe un drum de lut și
Războaie
Mereu am fost cei ce-am purtat războaie
Cu osul gros al marilor imperii
Și-am înghețat chiar și în miezul verii
Văzând cum mersul luptei se îndoaie.
Noi n-am aprins ci noi am fost
CREPUSCUL
Luna vine
De undeva dinspre râu.
Trece grăbită printre fântână
Și printre copaci.
Îi lovește ușor, salutându-i
Și-n urmă rămân
Petale de crin și haine de argint.
Se urcă spre
ML