Poezie
În numele poemului
(într-o duminică adumbrită)
1 min lectură·
Mediu
Era o dimineaţă angelică,
transparentă,
mergeam alături fără să ştim,
ne sprijineam unii de alţii -
fiinţe mari şi fiinţe mici,
corpuri în mişcare,
corpuri alunecând pe oglinda marilor înălţimi,
corpuri minerale,
vegetale,
singurătăţi mari şi mici;
oase de sticlă
în căutarea sunetelor vindecătoare
atârnând spre pământul ca o pleoapă deschisă;
oase de sticlă, transparente,
ca nişte lacrimi mari, căzând sonor
într-un ochi mai adânc decât orice adânc,
într-o orbită albă, ca o ceară de taină.
Era dimineaţa în care
trebuia să crezi ca să înţelegi
- aerul era o emoţie
care îţi mângâia rănile,
oasele,
carnea,
se strecura uşor prin toate
ca un adevăr curat dintotdeauna şi proaspăt;
Era o dimineaţă la fel şi totuşi alta,
caldă şi protectoare, ca o cavitate amniotică,
iubirea era singurul păstor
care ne strângea laolaltă;
noi mergeam alături, figurine de lut,
fiecare îngreunat de suflet în sine,
de sufletul purtat ca o amprentă a Lui
(întipărită prin presare
de o lumină mai adâncă decât orice adânc),
fiecare purtând, Via Dolorosa,
o imagine/o stare/o idee
pe drumul spre biserica din deal,
îngreunat de lumina prea tare.
00759
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Magda (Maria) Grigore. “În numele poemului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/magda-maria-grigore/poezie/14181683/in-numele-poemuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.