Poezii

Ah, lumina aceasta, blând răsărit de Eden, prin care a trecut ceva vreme, lumina aceasta în care se ascund lumi suprapuse - în ea respiră un relief ascuns, detaliile lui înfloresc atât de libere

Abia acum, când ai închis uşile, când ai răsucit o singură cheie, de parcă ai fi încuiat cu o mie de zăvoare, când perdelele sunt trase, ferestrele sunt bine închise, soarele, în sfârşit, nu-ţi

Râu ferm, din ape limpezi de munte, în timp aluvionar, cu avulsiuni şi ecluze - lumina se aşază peste tine, subţire, ca o crustă a visului călătorind de la izvor până la vărsare. Îţi croieşti

Pentru Mircea De atâta singurătate casa o luase la vale cu nisip, cu ierburi, cu ploi - cuvintele cădeau de-a valma cu flăcări, cu sânge şi cu noi amândoi. Nu apucaserăm

Atunci când a simţit soarele şi nu ştia că există asfinţit, aripile lui s-au colorat - s-a ridicat şi a zburat cu trupul delicat şi fragil; atunci vântul nu bătea; aripile lungi s-au întins

Ea se afla pe marginea vieţii, sângele îi cădea încet, încet, în cer. Ordinea lumii se inversase, timpul aluneca grăbit, ca o apă curgătoare, o cascadă a clipelor sparte în cochilii de scoică, o

Tu vii de departe, din templul alb-negru al timpului. Cu graţie cobori în poiene însorite, te aşezi în leagăn laolaltă cu fluturii. Apusul este o floare a singurătăţii care înghite lacom

O înserare ca un mugur fragil, ca o mireasmă vindecătoare a verii, ca o floare a timpului - pâlpâie domol... tremură ca un mac roşu, solitar, cu rădăcinile adânci, pivotante, pierdute în

Era o dimineaţă angelică, transparentă, mergeam alături fără să ştim, ne sprijineam unii de alţii - fiinţe mari şi fiinţe mici, corpuri în mişcare, corpuri alunecând pe oglinda marilor

Augusta jucărie a copilăriei mă ajută să (re)cunosc chipul verde al timpului, primăvara continuă a vieţii, lumina locuind totdeauna în preajmă, dorinţa şi nevoia de a construi lumi cu care să

În vis eram o stea căzătoare (lumea era legată port-cu-port pe o singură mare...). Lumina vibra, se mişca necontenit - căderea ne în tre rup tă şi, într-un fel, eliberatoare, părea un strigăt fără