Madalina STATE

se surpă minuțios în acest capăt de vi(ce)s cele șapte capete de balaur drumuri deploaie aripi dintr-un interval în altul a chaque fois q'une tete tombe socoteala capetelor tenue il y a

Îmi cresc păsări bruște în gând Unii zic că sunt nebună că am un stol întreg E adevărat Pe cele pe care le-am văzut mai des le-am tatuat pe umărul drept Celorlalte le dau de mâncare de mai

curge în zile ploioase lama lucioasă a lui martie realul nu mai poate fi trădat chiar si lupul din vis se aține pe margine bătălia zilei începe minutioasă larg se desfac aripile din

chicot de mătase drumul e tradus vrăjitoare ascunsă chiar în dreapta ochiului tău realitatea chiar în stânga ochiului tău de felină chiar în inima deschisă a surâsului până în visele

în jețul tainic al tăcerii lăturalnică vine mărturisirea veghea țărânii ce-și așteaptă forma, atâta nemurire... urma legaturii cu sensul acestei trceri păcătoase imi mușcă odihna,o împotmolește

ochiul pudrat al scandaloasei tale aparitii sarpele de pe divan inconjurandu-ti lenea viforoasa incercare de a deveni inger el isi asmutea cainii sa muste din ziua facem in viata ceea ce ar

o abureala de vânt ,linistea ,si-a găsit umerii mei pentru pasărea care-si caută cu ciocul în țeastă viermii

mironosițo râsul tău vuiește în palidul geam al clepsidrei chiar și atunci când prezentul își îmbracă țolul chiar și atunci fără frică aucune genul ceasului se intensifică devine

nici fragezii copii nici strălucirea orașului palpitul poftei lor se stinge ca și iluziile oamenilor nici acele neliniști zemoase sau dealerii de vise ochii lor umezi privesc furtivement

Gene lungi și negre are seara Inima ei se apropie de miezul nopții bijuterie miniatură închisă între concepte de iarnă paradoxală Aici un vânt cald instigă decembrie la trădare Zăpezile vor

mi s-a spus că nici un colț nu poate ascunde frica/de atunci o port pe tâmple ca pe un fel de mp3 post epoque/din care aud muzica unor astre (asta o provoacă )/nimeni nu mai crede/ eu doar /dar nici

dar ivan nu trece cu ochii peste grămada serii doar o miroase toate cele acoperite cu pojghița ușoară a plecării soarelui un bici subțire orizontul are aromă de iarna copilăriei troznetul lui e

a cultivat încremenirea unghiul melancolic al orașului timpul ducea toamne ca din copilărie și toate se urneau pentru o clipă explicația funcțională neașteptata mișcare cu vorbele scrise cu un

Luci ul moleculelor cristaline dă gândurilor o frumusețe de nebănuit Linia orizontului e în nările mele Cerul și marea îmi albăstresc dorința de a fi Luci leagă nodurile unei dorințe

mă zăbrelesc cu vorbele lor,le aud peste umerii urechilor le aud ma apără împotriva ochiului meu rece si lucid cum din atâta surzenie v-am păstrat un loc printre mine?cum, alungata, v-am

războinicul înșiră litere ca pe nevăzute armuri unele îi apără inima altele brațele privește cerul cu viziera ridicată ochii fără cuvinte înghit lumina cu două degete pipăie după țigări oasele-i

stau pe canapea singura scrumiera isi incalzeste plasticul. caut cu mana la ceafa sa invart cheia(papusa mecanica livrata ei insasi) si degetele gasesc o carne striata in petale de floare smulg

din ascunzătoarea zilei am întins brațele ca o femeie de rubens deasupra capului pe un cer în ochii tăi peste umerii gestului se lasă ca un țipăt de pasăre zâmbetul știu astăzi e soare

drum nesfarsit inocenta mea aceste locuri sunt din timpul scurs intre ochii dragonului scrib ecomimic pe al carui chip vedem fatala distictie a caderilor nu-i pasa din ce mar va musca asa cum

nu ai decât să-i iei poetului mâna si s-o plimbi de-a lungul dulcelui călător care ți-a maturat realitatea; și mai ales nu-i convinge de nimic, nu-i încuia în gândul tău, mai ales repeta-te în

dintr-o dată intuiția devine atenție ca dintr-o distanță ochiul privea fără să piardă regula neașteptării drumul retinei printre atâția mărăcini ascunși râzător atunci intuiția a povestit

iarna salcie, zapezi fragile gandul tau invelit cu ezitare imi ridic mainile pana la urma lasata de vechea fereastra pe fruntea mea vagul intamplarii e incarcerat de o vointa puternica si imi

cum viata te imbraca in sensul asta labil cum lucrurile isi cauta fata si timpul, pe scena, isi ia costumele zilelor sa auzi ceea ce niciodata doar soapta ar putea indura secretul lacomiei de

lunec podoabă unei zile reci în brațele tale minciuni vinete lumini sclipesc trag o linie mirosul de cârpe ude corectează spasmul tu întinzi o mână peste vis cetatea unui alt vis