Madalina STATE

cum purta monstrul în spinare uneori atârnat de gât ivan de aici nu se mai poate spune nimic locul e atât de tăcut luxura fantomei ivan vrea vrea o lou efemeră ca un mic dejun luat în

traducerea jocului ține rusalcele cu rochiile plecate pleoape brodate cu roșu cortine căzute peste jocul traducearea jocului infiltrată în joaca de pe rosătura spiritului cicatrice lungă

cai in galopul sangelui meu timpul saracit ca un pamant uscat de copitele lor trec paduri de ingeri de piatra aripile-straturi initiatice ale povestilor noastre ardoarea cu care imping ziua catre

vreau o stepă cea mai singură unde să fie un iepure cu gura de plastic în gurile lupilor am să adorm seara pe iarba cenușă tresărind cuvinte practica călătorilor muți/ practica iepurelui

legată de întâmplare de atunci de când toate se petreceau nu am crescut cu frica decât une fauve imprima inimii mele pulsația printre tăieturi două piruete nemăsluite copilăria bucuriei

acceptiuni desuete imi joaca feste povestea vine din viitor declaratiile de impozit sunt atarnate de gatul trecatorilor mainile nu se mai dau decat dupa regula cea noua cu degetele intoarse in

exactitate îmi inspiră râsul tău scurt daîmon atunci aliniez cuvinte cu masca ta te desenez pe fugă derrière fără frică minciunile colcăie io nu știu dedesubt dantelele nerâsului

același început drastic cand tăvălesc câinii în praful drumului pe partea stângă o inimă neagră tresare în ei urletul lor stins ajunge ca o piele a ta te-aș ține de mână falangele relației

am infasurat cu ochiul singurul element tandru al peisajului/as putea sa cred orice imi spuneau fire de timp ratacite /fara frica mai treceam o data in spatele ceasurilor, acolo unde se brodau

ce grele sunt cuvintele astea cum cad peste umbrele orașului ca un mecanism uzat zămbetul lui continuă să țină dar el are alte cuvinte cu o piele netedă acum merge iar mâinile lui bat aerul surd

si chiar daca îngerii i-ar vorbi despre lucruri, sau despre trecatoarele umbre ale celor plecati, dar rămași în pregnanta unei sensibilități tot nu ar fi crezut în lumea de dicolo-prea cautată îi era

cuvintele grele se usucă în gât deschis câmpie fără umbră ca și lucioasa lamă când capetele se rostogolesc planete partea lor uscată șoptește absența (aceea mereu ) ca atunci când orice

ca o țesătură care se uzează din cauza atâtui soare și cască ochi mari de candoare în apropierea totalei destrămări tot asa si ea, îndura lumina zilei, ca pe o stingere, oeice boare de vânt ca pe un

am nevoie de liniștea din zori acel moment dinaintea oricărei mișcări atunci cand corpul tău degaja căldură iar eu aproape uit cum c-ar fi vorba despre noi despre dragostea noastră mă țin dreaptă

ziua asta marginile-i brodate cu tacere ce carne vesteda are timpul in gura pestelui de pe frontonul casei imberba calatorie spre pletele ceasurilor amiaza distorsionata s-au zis rugaciunile

viermii lasitudinii impodobesc teasta mea asimptomatic lumea devine tacere in taietura sacrificiului milelul lui vandut gloatei

nici măcar sa imaginez nu mai vreau; întârziata încropeala a dupa amiezii În dușmănie cu tot ce pare viu; în dușmănie cu amintirea si cu dorul;în dușmănie cu binele si cu răul. oricât m-aș plmba pe

nici o floare aceleași obiecte adunate cârd de păsări în panica imobila a serii tentația lucire mată de a rezista oricărei iluzii se cuibărește între foițele cu care învârt țigări frigul

coaja de timp pastrata la san lungul drum al impacarii cu sine ma leaga din nou de canturile bucuriei trupul meu atrofiat de ceasuri in care m-am lacomit la mine cine a tradat lenea sau chipul

culeg din zabranicul zilei un ceas rasarit aiurea inauntrul lui lumea se chirceste posac ii sarbatoresc vaga lumina dinapoia dezastrului maschez cu indiferenta genele lui sarace si lipesc

toate cele jocuri în rotundul lor vânătoare de colțuri de eden foarfeci pentru apele ploilor ochii tai furați de împotrivirea pestilor că ai fi si tu din ape

camera asta plina de maine si de azi si de ieri, plina de urme batatorite ca palmele celor trecuti la ingrijire de batrani ce se cauta in jarul unei tigari moi in zori panditi de indigestul soare

ziua se crapă de țasta mea ca un fruct plin de samburi, pe care să-l dezvalui as vrea?

nu-l mai cunosc am stat cu mâna încremenită pe coșul pieptului o plecare nu e decât un alt limbaj învăț locul unde m-a ținut în brațe carré d\'étoffe jeté sur les épaules adunat rotund