Mădălina Maroga

bun venit pe site!

am citit cu plăcere cele două poeme. mi se pare un început foarte bun.

îți doresc succes și multă inspirație.
te aștept și cu alte poeme.

Madim

Adi,

mulțumim pentru invitație, este un gest deosebit din partea ta. am să fiu acolo cu sufletul, am să mă gândesc la Agonia din Cluj, cu mult drag.

îi mulțumesc pe această cale, domnului Daniel Drăgan pentru volumul Ciuma boilor, pe care l-am primit în ziua de sânziene la Brașov, cu volumul Sonet 1. un roman deosebit, l-am citit pe nerăsuflate.
mulțumesc Adi. sincere felicitări!
mult succes!

cu drag,

Madim

revin cu încă o respirație

mulțumesc!

Diana,

noaptea asta nu s-a terminat, noaptea asta abia începe, poemul tău abia începe să respire... poate vom învăța cum să ne deghizăm sufletele în aburi
nu pot extrage nimic din poemul tău, nu pot spune ce anume mi-a plăcut mai mult sau ce anume mi-a plăcut mai puțin. niciodată nu m-am gândit să condam o poezie dar, de foarte multe ori mă gândesc la o călătorie la capătul nopții. ar fi putut foarte bine să fie și o căsătorie la capătul nopții, pentru că el continuă să picteze cu vârfurile degetelor...

m-am oprit mai mult, cu încă o \"repirație\", asupra primului vers din strofa a 2-a. acel \"spune-mi ce simți\" și faptul că întodeauna am simțit că între noi cresc stele cu fiecare cuvânt nerostit... este o lecție, o lecție de iubire, o dovadă în plus...

eu am învătat cu această călătorie de nopate, cum se evadează din sculpturile lumii moderne

nu uita: - noaptea asta nu s-a terminat.

complimente pentru o călătorie de vis.

cu drag,

Madim

deși am scris comentariul direct din pagina de comentarii, constat că nu este tot...

am vrut să spun că am reținut aceste versuri: nu se mai aude
nici-o lauta
dincolo de noi
cei din Lumea Tacuta
au plecat la concert.

aștept și următoarea simfonie.

Madim

te rog, corectează titlul.

în versul 6, cred că sună mai bine universul.

p.s. - un poem interesant. este probabil o simfonie... tăcută.

am reținut cei din Lumea Tăcută
au plecat la concert.


Madim

Bogdan,

Să ne unim într-un crepuscul cu lacrimi de înger... Iar lacrimile ne vor îmbrăca în frumusețea zilei, noaptea va șterge tot ce ne-a umbrit și ne-a făcut uneori urâți...a fost un moment în care am vrut să renunț, cineva transformase frumosul în urât... și atunci am decis să merg înainte, datorită ție... fiindcă ai spus că:
în jocul nostru cu gânduri îngerești... să fim fericiți și să învățam să iubim și să dăruim...

...ai scris cândva aceste gânduri... eu doar mi-am amintit jocul nostru cu gânduri îngerești...
mi-am amintit că trebuie să învățăm să iubim.

p.s. - deosebit gestul Mariei. aici se împletesc gândurile, îngerii zâmbesc pentru tine.

cu drag,

Madim

Costin, mă bucur nespus de mult pentru tine. felicitări!
să ne vedem cu bine la lansare. am să vin pregătită pentru ce ți-am promis. ;)

Nia, mulțumesc.

cu drag,

Madim

\"când ești nefericit nu are sens să o spui\". spui un mare adevăr aici, Anca.

\"oprește-te o clipă din mersul agitat
încoace și-ncolo prin turnul tău de fildeș
și invită-mă la o cafea.\"

nu uita: - acel ceva există , am mare nevoie ca și tu să crezi

p.s. - când ai nevoie să fii înțeles nu te înțelege nimeni.

eu am înțeles, e ziua cea mare, ziua în care, existam. respiram. ne uităm la cer. fumam.
interesantă imagine cu cărțile de tarot, poate e o soluție.:)


Madim

Mariaaaa, Mariaaaa, cât de mult te iubesc eu pe tine, toată lumea trebuie să știe….
am citit articolul până noaptea târziu, l-am citit și recitit aceste zile, am privit pozele, am râs, am plâns, am apasat tasta \"any\". Maria, sunt foarte suparată pe tine, foarte supaărată… să nu mai faci niciodată ce ai facut. mi-ai zis că poate ai să ajungi la lansare, toate bune și frumoase, apoi, m-ai facut să mor de inimă că nu ai mai răspuns la telefon. aici, chiar aici, ca să rămână scris, vreau să îmi promiți că n-ai să mai faci niciodată așa ceva. nicioadată.
nu ai idee prin ce emoții am trecut din cauza ta. și, ca să fiu și eu rea, am să las un mesaj pentru toți, Maria, este mincinoasă :), să nu o mai credeți, dar să fiți siguri că face multe, multe surprize.
Maria, îți mulțumesc pentru că ai lăsat aici, această frumoasă zi de la Roșiori. știu că nu de complimente ai tu nevoie, știu asta. dar, vreau să te asigur de cele mai alese sentimente de prețuire, respect și admirație.
exact cum a spus, Dana, avem nevoie de câte o decembriadă la fiecare lansare.
să ne trăiești, Maria!

p.s. - până la următoarea decembriadă, sper să apuc să citesc și eu regulile de circulație, mi-a cam luat lumea seama că iau amenzi … dar nu când merg pe jos, când sunt cu mașina…. :))

pentru tine, pentru că ești, pentru că te iubim.



Madim

pentru că eu cred destul de mult în coincidențe
pentru că mi-a plăcut coincidența fără cai verzi
pentru că treaba merge ca pe roate aș putea să-ți povestesc
mai multe despre copilul din mine
pentru că am fi putut să alergăm împreună

pentru că în acest poem ne vorbești despre sfere cercuri și alte lucruri înalte

pentru toate aceste lucruri, pentru că eu cred în coincidențe, am îndrăznit să-ți dedic poemul meu de azi.


Madim

eu cred că Radu vrea să ne spună prin această imagine că ne-a dat jucaria înapoi.
dar, dacă e să vorbesc despre broscuțe, am auzit eu undeva una bună. mi-e rușine să zic dar o să scriu de la coadă la cap. cine vrea să citească invers o să priceapă că eu nu mai pricep nimic… prea mult oac-oac e în jur…. mă doare capu’. mă duc să sar în lac. oac-oac.

mare gura
cască
mică broasca.

p.s. – sunt de acord cu Pan.

Madim

poemele tale îmi amintesc foarte mult de Lucian Avramescu și de \"buna seara, iubito\". de... \"Poezia este...\" \"poezia este o virgula dintre/ subiectul și predicatul vieții comune/ râsul la vecernie/ și plânsul la nașterea unui clovn\".

sunt poeme de dragoste care rămân in inima și-n sufletul cititorilor.

între noi iubirea-și face jocul

aleg ultima strofă din poemul tău. se vede dragostea adevărată față de o copilă, lumea este inutilă..
printre ierburi timpul ne fumează
ne iubim și restul nu conteaza

simplu, o confesiune de suflet al unui îndrăgostit.

Madim

nu pot să încep acest comentariu înainte să îți spun că, mă număr printre cititorii tăi, Ioana. poemele tale mă impresionează, curg frumos, fiecare are ceva deosebit. am plecat din poemele tale cu sentimentul acela de bucurie pentru faptul că m-am regăsit de multe ori în versurile tale.
am o mică sugestie. aici, \"ești organul neputinței mele\". nu prea sună bine... \"organul\"... poate găsești altceva. eu aș zice... \"cântecul\"... altceva.

am ales din poemul tău ultima parte, de la paranteze în jos.

frumos. \"e bine că mi-ai desenat o literă Albă în suflet.\"

te citesc cu plăcere.

Madim

eu </i></i>trebuie să umblu la taguri...:)

e de bine...

Sile, ție îți place să sonorizezi cuvintele, în mai toate poemele tale, dezvălui o sensibilitate aparte, realizezi diferite tablouri, este vorba despre ființa ta, și în același timp despre frământările omului de pretutindeni. porți cuvintele din poem în poem ca pe o icoană la care te închini în zilele tale de adâncă simțire. ești un liric străbătut mereu de neliniști, gesticulezi în poemele tale, ești și îndrăgostit și ironic, vesel și trist. ești o apariție originală în lumea poeziei, versurile tale ating, limbajul este simplu, se simte că în sufletul tău sunt infiltrate multe ceasuri de singurătate, de căutări, sunt emoții legate de tot ceea ce vezi și atingi.
un lucru este clar, Florian Silișteanu – poetul, iubește femeia, este un bărbat mereu îndrăgostit, mereu călător prin universul femeii, cu greu își găsește fericirea, fie ea și de o clipă, deoarece, mereu apare senzația aceea că a alergat după o nălucă. fericirea probabil nu există dar poezia există, există destule poeme ce se impun a fi citate.
există femeia pe care poetul o iubește și știe multe despre ea.
Știu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul. Cum altfel s-ar putea de vreme ce prin livada ucisă copilăria încă șchioapătă.
Da femeie! Multe știu despre tine numai că la ușa bisericii în dimineața acestui poem cineva a întrebat cum arăți....Și eu neștiind mai nimic despre tine am șoptit doar că răspunsul nu poate călători în nici-un chip că femeia pe care o căutăm se ascunde în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus.


nu am putut să las acest poem fără nici o recomandare, l-am citit și mă așteptam să fie câteva steluțe la el. am așteptat, nimeni nu a lăsat un semn distinct. O fac eu, cu toată convingerea că poetul Florian Silișteanu există, e cu noi, e în timpul vieții așa cum bine zice singur…
cu adevărat în acest poem, se moare ca într-o lacrimă... pentru o femeie.

Madim

bun venit pe site, Victor!

mă bucur să constat că ești din Craiova. frumos, școala 22... doamna Pasăre și limba latină...
amintiri... magnoliile...

cu toate astea, trebuie să îți spun că, la lecția cu ghicitul am chiulit. :)
dar, am o soluție pentru viitor, lasă-mi o adresă de mail la madim & rds.link. ro, în cazul în care ești interesat să participi la următorul cenaclu de la Craiova.

mult succes!

Madim

te rog să îmi scuzi intervenția. nu vreau să te supere cu nimic.
ce vreau să-ți zic?...:) faptul că poți răspunde comentatorilor tăi într-un singur comentariu, la fiecare în parte. altfel, riști să atragi atenția prea mult asupra textului tău, fiind atâtea comentarii în pagina de comentarii. nu știu dacă îți convine;)
plus de asta, este mult mai ușor și pentru tine, nefiind nevoit să dai trimitere de atâtea ori.

îmi cer scuze dar cred că este mai bine...
ne mai citim, sfătuim...

Madim

am să te port în buzunarul stâng până la iarnă
urc și cobor, flămândă de tot ce văd și nu înțeleg
deschide, deschide ferestrele să auzi cîntecul de gheață
să vezi un vis alb unde ninge tot timpul

Madim

de aici, am ales strofa a 2-a, se schimbă sensul într-o direcție încă neprecisă, dar calea este sigur deschisă, prin constelații cât ține universul

iubiri vechi și noi, lumini necunoscute mie făcându-mi inima ca să tresalte.

Madim