Poezie

coborâtor ca seva

1 min lectură·3 iunie 2009

Mediu

citește-mi inelele,

și-ai să descoperi că în marea de canale

între un cel născut și-un cel ce moare

e loc destul pentru întreaga suferință

e seva care urcă dinspre neființă

c-o viață mi-am plătit dreptul venirii

sămânța ce-și arunca visul devenirii

în multe altele am dat și-am luat durere

e sacrificiul pe care viața ni-l cere

mă împlinesc rotund ca luna-n ceas de taină

de viață mă dezbrac și-mi caut altă haină

pe drum lăsat-am mult mai multe semne

e o prostie dar aducerea aminte-mi cere

să redescopăr că-n apusul ăsta m-am născut

să știu despre izvor din ce piatră-i născut

să mă întind tăcută rădăcină

să-mi caut locul ce mă-mpinge spre lumină

să uit ca marea locul de ohihnă

să-mi număr stelele privindu-mă-n oglindă

să strig ca muntele ce-și crapă steiu-n jar

să fiu întinsul stepei amețită de pojar

să-mi urle lupi-n lunga hăituire

sânge și carne să transfigureze-n dăruire

să am să dau cât EL și chiar mai mult

să fiu în lumea asta ultimul cuvânt

001.664

Macovei Costel. “coborâtor ca seva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/1840115/coborator-ca-seva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.