Poezie
cârlige
1 min lectură·
Mediu
mai spune-mi că mă iubești
sau mai bine arată-mi nopțile nedormite
când nici măcar oboseala nu se mai poate strecura zidită-ntre spaimele tale
sau și mai bine dezminte-mă, alintă-mă cu privirea
îmi aduc aminte când cuvintele se strecurau ca șopârlele la soare, căutându-se
iar patul era plin de promisiuni neîmbătrânite
au căzut toate pădurile la pat, bolnave de singurătate
făcând loc toridelor, incendiarelor apusuri
mi-am luat toate cuvintele, pictând bolta palatină cu umbra lor
și merg, și nu mă uit. doar merg, din amintire-n amintire
recitând pomelnicul iubirilor rătăcite, margaretele purelor indoieli
rătăcite-ntr-un colț de uitare.
mă trăiește, nu mă trăiește, mă trăiește …mă…doare…
001.632
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “cârlige.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/1838593/carligeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.