Poezie
Amintiri din epoca de aur
1 min lectură·
Mediu
de la-nceput am fost cuvânt
și mă auzeam răsuflând ostenit
ori de câte ori alergam tăvălind nenăscutul
îmi plăcea să mă joc de-a lumina
speriind-o cu tăcerile mele
de credea Moșul că-i stricată doza
asta până-ntr-o zi când năcăjit nevoie mare
dădu cu toată-ntunecimea de pământ
de săriră scântei în toate părțile
iac-așa, că doar n-o să-mi dau peste degete
cârpind la lutul ăsta
și nu vă spun c-a trecut și vremea
cum au trecut și multe altele
și tot stau și mă-ntreb
ce le-o place oamenilor ăstora
de mă tot scriu și nu se mai termină?
te lepezi de cuvânt? nu
te lepezi de cuvânt? nu
te lepezi de cuvânt? nu
001.870
0