Poezie
răul se cunoaște după miros
1 min lectură·
Mediu
iubește-mă în carnea mea
și nu în numele a ceea ce n-am fost
căci în adâncul ființării nici cauză și nici efect fără de rost
doar armă ce-nvelită-n foi cuvinte
menită a ucide, că numai eu anatomia ți-o cunosc
și știu să-ți găsesc inima, dar încă nu, nu-i timpul tău
mi-e amintirea grea deci spune-mi, dacă parfumu-i bun sau rău
dar nu-i nimic, cu tine acum
nici nu doresc
să știu a ce miros…
decizii ferme, sute de cuvinte
turnate-n trupul versului ce sunt
te știu căzut, din tâmpla-nfiptă în pământ
noi rădăcini idei vei naște,
dar nu uita că vorbele-s otrava ce aderă ca polenul
prins în capcana giulgiului visând sămânța
căci nu-i așa? ce trebuie să se-ntâmple
se-ntâmplă tulburându-ți existența.
011.721
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “răul se cunoaște după miros.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/1835816/raul-se-cunoaste-dupa-mirosComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
corpul poemului are însă părți care îmi plac, intercalate cu părți care nu-mi plac deloc.
cele care-mi plac sunt cele în care ritmul & topica sunt ca în arghezi. sper că se văd cu ochiul liber. iar cele care nu îmi plac sunt cele cu care strici fluența ce tocmai o căpătai cu cele de dinainte, cu topica argheziană. și această schemă 1 - 0 - 1 - 0 etc. se repetă de vreo 3 ori în poem.