Poezie
eu
1 min lectură·
Mediu
din hăul decăderii mele
stelele, vârfuri luminoase de săgeată
îndepărtau atâta noapte cât să te zăresc
mi-e suferința mai întinsă decât marea de păcate
și spaimă din greșeala neiertată se ridică
nimic nu se naște din nimic.
mi-e teamă că nisipul s-o așterne pe-al meu timp
și buzele crăpate vor mușca-n clepsidră
cu amintirea în uitare mă-nvelesc
și urmele-or dispare-n omenesc
cenușa doare
ochii văd lumină.
mi-am oferit la schimb loialitatea
și am muiat penița-n sânge
semnat-am pactul
vultur crud
fă-ți datoria necrofag
cât sunt la coasă-n elysee
001.383
0