Poezie

aberație morganatică

1 min lectură·23 aprilie 2009

Mediu

privesc în jur și lumile ferestre

pândesc

și draperii ne curg, în crug

oamenii, flori în geam, își iau neveste

tăcându-și visele, efluvii în amurg

mă doare un diftong sau trei vocale

din ziua-n care alergam să te-ntâlnesc

erai o Doamnă și cu vălul tău agale

mulțimi de victime spărgeau în omenesc

Himera mea, cu tremolo de coarde

mi-e carnea grea și palmele-mi palpită

(poveste casnică: un prânz cu ceapă, brânză, pită)

picnic pe plajă, stele fierte-n valuri

și-un soare ce retina îmi incită

aș bea un vin mai vechi decât păcatul

și te-aș picta printre mătănii

misionar cu piele tăbăcită

de vechi palate și afurisenii.

001.384

Macovei Costel. “aberație morganatică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/1833209/aberatie-morganatica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.