Poezie
deus ex machina
spectacol...monolog
1 min lectură·
Mediu
am fost în parc și am privit în zare
după cutremurul ce-a dărâmat toate iluziile,
am ieșit dintre oase ca să m-adun
în jur, cioburi
familie, job, criză, prieteni, tovarăși
resturi, mult praf și larmă.
vise și speranțe
despletite,
alergau de colo-colo
smulgându-și
supraviețuitorii.
la intersecții
dirijorii bătând cu bagheta-n pupitru:
vă rugăm, puțină decență,
aici se trăiește.
001.890
0