Poezie
plângerea apei
1 min lectură·
Mediu
mi-am răscumpărat nestăvilirea
cu fireasca pedeapsă:
epuizarea.
cui a folosit potopul?
gândurile toate s-au năruit
cuprinse de igrasie bolnavă
iar rostirea ca o mâzgă mirositoare
acoperea, temperând tumultul.
voi săpa făgașe
lăsând nerostirea să pârguiască
și voi aștepta germinarea
semințelor neputrezite.
013.326
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 41
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “plângerea apei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/1827236/plangerea-apeiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nu mi-a plăcut finalul, regretul închide poemul, îl conchide, lucru până la urmă superficial. Sunt sigur că într-o (altă) zi o să apară iar soarele.
0
