Poezie
atunci când te privește-o coală albă
1 min lectură·
Mediu
ridici privirea întrebătoare. ce mai vrea și viața asta?
nimicuri pe care le strângi într-o cutie de lemn de sub pat
locul din care începe independența
pentru că nimeni nu are dreptul să deschidă cutia.
târziu, când nimeni nu mai are curiozitatea
deschizi cutia și privești uimit
te simți cumva în afara timpului
dincolo de tine cel amintit
să nu minți! îți spui
dar viața însăși e o înșiruire de minciuni
să nu furi!
dar primul sărut a fost furat
și așa pot enumera tot decalogul
dar la fiecare poruncă am pregătit un răspuns
dureros de adevărat
și la sfârșit, când vezi totul clar, tabula rasa
îți dai seama că ultima răsuflare
e o coală albă
ce plutește acoperind cu umbra ei
soarele. lumina.
00890
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “atunci când te privește-o coală albă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14158500/atunci-cand-te-priveste-o-coala-albaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.