Poezie
eroziune și uitare
1 min lectură·
Mediu
când evreii au ales exodul, piramidele erau deja vechi
când Cleopatra a încercat să cucerească Roma, piramidele erau prea vechi
când răsare soarele astăzi în viața ta, sunt deja bătrân, mult prea bătrân
în tot acest timp, o mulțime de hoți au furat tot ce era vizibil
dar adânc în mine, mult prea adânc pentru a fi găsită, era adevărata comoară
ce își așteaptă prințul - cerșetor
piramida nu se teme de cioplitorii în piatră și de toți ceilalți muncitori
căci fără ei nu ar fi putut să se ridice sfidând vremurile și uitarea
dar piramida s-a abandonat pe sine și așteaptă să-ți audă bătăile inimii în tăcere
nu mă lăsa să-aștept. s-ar putea să nu avem ce să ne mai spunem
căci dacă toate cuvintele mor, ele sunt împrăștiate pe întinderea uitării
și-atunci cum ne vom înțelege din priviri, fiind atât de orbi de această așteptare?
00898
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “eroziune și uitare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14158308/eroziune-si-uitareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.