Poezie
prometeu
1 min lectură·
Mediu
mă legam cu lanțuri grele de realitate. devenise o obsesie
până când am realizat că realitatea nu există
himerele se nasc, cresc și mor
doar în spatele pleoapelor
mă legam cu lanțuri
de o stâncă ce mă ținea țintuit
o stâncă imaginară ca și realitea inexistentă
așa am aflat că nu sunt decât eu și cu mine, departe de visele altora
căci fiecare își poartă povestea, un fir al Ariadnei
fără început și fără sfârșit
omul nu a furat nimic de la zei
el însuși este ceea ce este
și nu are nevoie să fure nimic
pentru că totul este al său. și focul și cerul
și visarea.
așteptăm o epocă mai puțin barbară?
legați-mă în lanțuri zei…
001.055
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “prometeu .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14156100/prometeuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.