Poezie
nerostitele
1 min lectură·
Mediu
departe, sunt atât de departe de mine însumi
încât nici pașii nu mi-i mai aud
totul în jur agonizează
și chiar și moartea e un film mut
vorbele toate au căzut la pământ. înghețate
cele mai multe au ales să rămână
le speria zborul anual al cuibăritului
dar ele nu știau că tăcerea omoară. e tot un viscol
am tăcut prea mult. am ascuns în mine munți de nerostite
acum e prea târziu. mi-a secat izvorul rostitelor
și chiar de-ar curge unde-ar mai ajunge?
necunoscute sunt căile mai ales când nu le poți descrie
001.001
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “ nerostitele .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14155296/nerostiteleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.