Poezie

uitarea

1 min lectură·25 martie 2021

Mediu

e ancora ce mă adăpostește de furtuni

și ceața ce-mi ascunde orizontul

e mâna ce mă ține-n viață în deșert

și e blestemul ce mă bântuie și nu-i fac față

iertare și poruncă

răspuns fără-întrebări

e urmă nelăsată, urcuș fără-încercări

fugim după uitare dar biciu-i ne ajunge

ne-am câștiga iertarea dac-am cădea-n genunchi

dar iată că uitarea ne-arată în oglindă

durerea, adevărul și spaimă ce sfărâmă

și ceea ce-înțelegem

mult prea târziu se pare

uitarea ne-a fost dată doar pentru alinare

să uiți, să fii uitat. să fii uitare

e-un dar...umil,

pe care

nu-l cumperi din bazare

uitarea-i fericire și fericirea doare

001.117

Macovei Costel. “uitarea .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14154334/uitarea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.