Poezie
omul vindecător
1 min lectură·
Mediu
într-o lume a mistificărilor el, purtătorul adevărului sfâșiat
își ascunde fața urâțită de reflexia celorlalți
simțeam că nu am aer, capul îmi exploda din cauza presiunii
și mâna lui urmărea fluturii imaginari ai deznădejdii
inima mea sângerează, prea multă iubire dă pe afară
el în genunchi, strânge fiecare strop înghețat
omul e un animal vorace, acaparator, invadator
dar pentru a se salva a inventat raiul și l-a populat cu cete îngerești
avem atât de multe straturi de incertitudine
încât orice strănut al naturii ne transformă în numere din statistici
și da, mai sunt oameni, puțini ce-i drept
care-au ridicat iubirea la rang de terapie vindecătoare
00855
0