Poezie
violet
1 min lectură·
Mediu
purple rain! dacă ai ști cât de mult am urât și cât de mult rău am făcut
poate că ai iubi și tu culoarea asta. emblema penitenței și a regretelor eterne
chiar dacă eternitatea e netrăită, e greu de înțeles.
violet. e culoarea care mă îmbracă. mă apără de iubire, de iertare
mă poartă pe aripi imateriale. departe de roșul carnal
departe de galbenul luminii și iertării
mi-ați luat mâinile, nu mai pot pedepsi
mi-ați luat picioarele deci nu mai pot alerga și găsi
dar mi-ați lăsat ochii, ei caută. și nu vă puteți ascunde
mă îmbrăcați în violet. sunt noul vostru ierarh
vă închinați răului. îmi căutați umbra aripilor protectoare
dar vine o vreme. vine și plata. cu dobândă
ploaia care vă spala… a ars. așteptați în deșert.
let’s do it. again and again, and again…
până la capătul eternității
001020
0